Familie-Părinţi/Job, bani, cariera

Tu ce relatie ai cu parintii tai aflati la batranete?

11 martie 2011, , Vizualizări: ...

O vorba celebra spune: „Jobul tau nu te va iubi cand vei fi batran”. Crud adevar… Atunci cine? Evident, copiii tai si toti cei carora ai stiut si ai reusit sa le oferi de-a lungul vietii tale clipe frumoase, amintiri speciale si bucurii, multe bucurii.

 

Este dificil pentru oricine sa vada cum trec anii, cum ii cresc copiii, cum mai apare un fir alb razlet, care parca nu era acolo, langa tampla, cum schimbam prefixul, cu alte cuvinte… cum imbratranim. Este cu atat mai dificil, insa, sa iti vezi parintii imbatranind sub ochii tai. Ce simti este ca un montagne russe emotional. Acestia sunt oamenii care ti-au dat viata, pe care ii stii dintotdeauna, care au avut grija de tine si acum a venit clipa sa ai tu grija de ei. Iar aceasta sarcina nu este dintre cele mai simple, nici pentru tine si nici pentru ei. Corpul lor nu mai are vitalitatea de alta data, iar acest lucru le creeaza depresii si vii nemultumiri. Ca si tine, si ei pot fi incapatanati. Si lor le este foarte greu sa accepte realitatea ca devin neputinciosi, total sau partial, la mana copiilor, din mai multe puncte de vedere: fizic, financiar, emotional, practic. Multi se vor infuria pe ei insisi si vor opune rezistenta primirii de ajutor constant de la copiii lor ajunsi oameni mari, la casele lor, refuzand sa accepte limitele pe care le au acum, la noua lor varsta. Cum sa fie ei la mana copiilor, ca doar ei detineau candva controlul, cum sa il piarda acum? Altii isi accepta limitele si se lasa, ca niste copii mici, la latitudinea deciziilor copiilor lor, pierduti uneori intr-o lume necunoscuta celor din jur.

 

Ca sa te poti descurca onorabil cu parintii tai care imbatranesc, trebuie sa inveti sa devii tu factorul de decizie in raport cu ei (fapt uneori dificil, cata vreme toata viata a fost invers), sa le intelegi lumea si valoarea timpului (care e sensibil diferit de al tau) si sa le asculti nemultumirile, problemele (reale sau imaginare) si vaicarelile (ce devin din ce in ce mai multe la batranete). De fapt, aceste vaicareli si plangeri iti vor indica cu claritate care sunt adevaratele lor probleme. Deci, fii pregatit sa asculti cat de mult poti tu.

 

Pentru multi dintre noi, este dificil sa poti avea grija cu adevarat de unul sau de ambii tai parinti, mai ales daca ai un serviciu care te solicita aproape toata ziua sau daca traiesti mai departe de ei si nu ai conditii concrete sa ii aduci sa stea cu tine (sau nu vor nici ei sa plece din casa lor). Insa tine cont ca parintii nu sunt ca acel fotoliu confortabil din sufragerie pe care il gasesti acolo intotdeauna; intr-o buna zi ei vor disparea definitiv de langa tine. Asa ca incearca sa le faci cat mai placuti „anii de aur”, anii batranetii.

 

Daca luam in considerare si ca ai nostri copii sunt cu ochii pe noi, isi iubesc bunicii si vad concret cum te porti tu cu parintii tai, influentandu-le astfel si conceptia lor viitoare despre cum sa se poarte si ei cu tine cand vei imbatrani, devine cu atat mai important si responsabil sa gestionezi bine relatia ta cu parintii tai varstnici. Cu tact, cu rabdare si cu multa toleranta.

 

Iata in continuare cateva sfaturi, speram noi, utile, care cu siguranta sunt cunoscute, insa puse cap la cap inca o data, iti pot fi de ajutor, macar din punct de vedere sufletesc.

 

1.    Fa cat de mult iti permite viata ta si timpul tau pentru parintii tai. Ei ti-au fost alaturi in primii 40 – 50 de ani ai lor; acum este randul tau. Ei nu vor sa te streseze prea mult, asa ca mentine in viata ta ceea ce este confortabil pentru tine, lasa-le si lor prezente elementele care le dau stabilitate, legatura cu trecutul si cu viata lor, dar gaseste formule prin care sa ii ajuti cu orice poti tu, oricand.

2.    Daca poti, muta-te mai aproape de parintii tai; in orice caz, atunci cand iei decizii imobiliare pentru familia ta, e bine sa ai in minte si unde iti sunt parintii si eventual sa incerci ca macar sa nu te indepartezi de ei. Daca le esti aproape, ii ajuti si pe ei sa stea in propria lor casa cat mai mult timp si sa simta ca apartin cu adevarat de o familie. In plus, te ajuti si pe tine pentru situatiile in care trebuie sa faci mai multe drumuri la ei pentru varii nevoi medicale.

3.    Viziteaza-ti parintii chiar si doar ca sa ii asculti. Pe masura ce oamenii imbatranesc, a vorbi, povestind si depanand amintiri, devine una din marile si putinele lor placeri ale vietii. Asculta-i. Le poti face un bine mai mare decat crezi. Unii parinti nici nu au nevoie de la tine de mai mult.

4.    Daca locuiesti aproape de ei, da-le o mana de ajutor la treburile de gospodarie, chiar daca ei inca se descurca sa isi faca singuri menajul. Matura-le curtea; tunde-le iarba; ajuta-i cu spalatul sau calcatul rufelor sau cu o mancare suplimentara gustoasa, facuta de tine pentru ei, cu dragoste. Nu prelua, totusi, aproape complet controlul si nici nu fi prea insistenta; cu cat sunt mai activi si isi fac treburile singuri, cu atat este mai bine pentru creierul si corpul lor.

5.    Ajuta-i cand vine vorba de decizii mari. O reparatie in casa sau o cumparatura mai mare (geamurile schimbate, un aragaz sau frigider nou) sau noul sistem de plata a gazelor sau curentului sunt subiecte care ii depasesc pe cei batrani. Ajuta-i si in gestionarea banilor lor, a economiilor lor de o viata. Sfatuieste-i cum sa si-i pastreze daca au ce pastra; lumea se schimba si cu usurinta pot fi pacaliti daca nu stiu la ce banca sa se duca, cum sa inteleaga dobanzile si tot asa.

6.    Asigura-te, atat cat poate depinde de tine, ca au o alimentatie sanatoasa pentru varsta lor si ca se duc regulat la controale medicale.

7.    Daca parintii devin neputinciosi si nu se mai pot descurca singuri, trebuie sa devii tu factorul de decizie pentru ei. Stai si discuta cu parintii tai posibilitatea sa fii facut reprezentantul lor legal pentru decizii financiare si medicale. Nu ii forta sa semneze lucruri pe care nu le inteleg, ci incearca sa ii faci sa inteleaga ca e pentru binele lor sa ai grija de ei din toate punctele de vedere.

8.    Mergi si tu cu ei la controlul medical ca medicul sa te stie, sa aiba numarul tau de telefon si sa tineti legatura pentru orice aspect ce tine de starea de sanatate a parintilor tai. Vezi ce relatie exista intre medic si parinti; unii medici nu ii trateaza pe cei batrani cu intelegere si empatie, iar acestia pleaca confuzi de la control, fara sa inteleaga exact nici ce au, dar nici ce si cum trebuie sa ia ca si doctorii. Daca parintele da semne de uitare, cum e cazul maladiei Alzheimer, ei nu vor putea sa iti povesteasca exact ce au facut la vizita medicala.

9.    Afla si invata despre trecutul lor si despre cultura lor. Poate ca atunci cand erai copil sau adolescent nu erai deloc interesat sa iti cunosti parintii si din acest punct de vedere. Oamenii care au trecut prin incercari mari in viata au alte conceptii, au anumite frici, prudente financiare sau le e teama de grupuri mari de oameni. Daca le intelegi valorile de referinta din viata, vei reusi sa le intelegi comportamentul si conceptiile, care uneori te scot din sarite. Astfel elimini conflicte si neintelegeri neplacute ce tot apar intre generatii.

10.                       Asculta-le plangerile. Cand un parinte se vaita ca e prea singur dar refuza socializarea, trebuie sa fie un alt motiv. Poate ca a ramas fara partener si se considera vinovat sa iasa si sa vorbeasca cu oamenii. Poate ii e teama sa nu se piarda sau sa nu fie nevoie de interactiune cu altii si sa nu faca fata ca alta data. Trebuie sa asculti cu atentie ca sa afli motivele de dincolo de tristetea, frica lor, pierderea poftei de mancare sau alte schimbari de comportament.

11.                       Preia controlul. Daca un element de comportament dominant al parintelui tau este incapatanarea din ce in ce mai mare, e important sa devii si mai atenta si sa preiei controlul cu tact. Daca incapatanarea unuia din ei pune in pericol pe celalalt sau pe cei din jur, atunci e nevoie sa ai o abordare mai ferma cu acel parinte.

12.                       Evita confruntarea directa cu parintele tau incapatanat. De multe ori, daca doar faci o sugestie si ii manipulezi emotional pentru binele lor sau ii rogi frumos, poti ajunge mult mai departe decat daca faci pe seful si le dai indicatii.

13.                       Oricat te enerveaza reactiile lor, nu uita ca sunt inca parintii tai. Ei au o dificultate in a accepta sa faca ce le ceri tu; respecta acest lucru. Este normal si natural.

14.                       Mentine discutia cu un parinte incapatanat pe palierul rational. Nu lasa ca lucrurile sa evolueze prea emotional. Vorbeste cu fapte, constatari, observatii, in loc sa expui opinii ce risca sa creeze o disputa, sa le trezeasca emotii negative precum furie, frustrare, frica, respingere, umilire.

15.                       Exprima-te cu propozitii ce incep cu „Eu”. De exemplu, daca parintele tau se incapataneaza sa nu-si ia medicamentele, spune: „Eu sunt ingrijorata pentru tine, mama. Te vreau alaturi de noi pentru multi, multi ani. Daca tu iti iei medicamentele, ma ajuti pe mine astfel foarte mult”.

16.                       Invata sa cedezi cand miza nu este mare. Si tu, pe masura ce cresteai, ai avut parte de toleranta parintilor tai care au cedat in fata incapatanarilor tale de copil sau adolescent, ca sa fie armonie si bine. Fa si tu la fel acum pentru ei.

 

Nu amana nimic din ce poti sa faci bun astazi pentru parintii tai care imbatranesc. Pentru ei, ziua de maine nu este intotdeauna la fel ca cea de azi.

Cuvinte cheie:

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (4)

  1. claudia79 spune:

    NICIODATA NU M-AM INTELES CU PARINTII MEI .TOATA VIATA NU AU FACUT NIMIC PENTRU MINE NU IMI LUAU O HAINA NU AU VRUT SA MA DUCA LA SCOALA NOROC CA ERAU OBLIGATI.ACUM AU PRETENTIE LA MINE DESI NU POT MUNCI DIN VINA LOR CA M-AU FACUT CU PROBLEME DE SANATATE. NU TOTI OAMENII AR TREBUI SA AIBA COPII. NU POTI PARINTII MERITA RESPECT

  2. claudia79 spune:

    INTERESANT ARTICOL

  3. 27ralu spune:

    Eu cu parintii mei ma inteleg foarte bine.chiar daca stau la 200 km departare,ne sunam zilnic si ne vedem o data la 2-3 saptamani.ii respect foarte mult,si le multumesc din suflet ca m-au crescut ,ca au avut grija de mine si ca m-au ajutat tot timpul.

Comenteaza

Meniu