Ca orice mama, am propriile conceptii formate cu privire la ce e bine si ce nu pentru igiena copilului meu, pentru formarea imunitatii sale in primii ani de viata.
O buna parte din ce gandesc e conturat de experientele mele, de ce am citit, aflat, de la medici, de la parinti. Nu mereu sunt convinsa ca modelul meu e cel bun, asa ca sunt deschisa la nou. Ce-i drept, merg mult pe ce imi dicteaza ratiunea si intuitia, macar asa sunt linistita ca actionez cel mai bine pentru sanatatea fetitei mele.
Intrebarea mea ramane totusi valabila: sunt eu o exagerata?
Sa va povestesc. Mergem la mare, in strainatate. Hotel 5 stele, conditii foarte bune, lume in regula, natii civilizate, nemti, elvetieni, francezi.
La toaleta hotelului, o fetita de trei ani face pipi. E singura in cabina de wc, cu usa larg deschisa, asezata cu popoul direct pe colacul vasului de toaleta. Mama sa mai baga capul sa verifice strigand-o „Elena, mai esti acolo? Cand esti gata, ma gasesti in hol”.
Eu raman siderata, nu atat pentru ca fetita era singura – poate mama dorea sa ii formeze independenta de timpuriu – cat pentru ca era in contact direct cu miile de microbi de pe vasul de toaleta publica! In contrapunct, eu dezinfectez toaletele camerelor de hotel oriunde mergem, iar copilul foloseste colacul propriu. Insa, poate sunt eu exagerata. Am recurs insa la aceasta solutie dupa ce copilul a contractat la trei ani si jumatate o bacterie de la toaleta de gradi de care nici cu trei antibiotice nu am scapat (caci fiecare in parte ii slabea imunitatea zonei). Ma intreb: sunt eu exagerata sau este foarte important sa ne invatam fetitele de mici cu igiena ce tine de zona intima?
Alt exemplu
La masa de seara. Plin ochi de copii la restaurant. Toate varstele cu putinta. Suficienti parinti cu copii in jurul varstei de un an si un pic, micuti ce exploreaza si descopera lumea din jur… Inclusiv luand-o de-a busilea prin restaurant, printre mese, ridicandu-se si mancand ce e pe masa, cu aceleasi manute cu care explorasera solul. Nu aici e problema, ca e inevitabil. Insa parintii erau relaxati, zambeau in timp ce micii isi sugeau degetelele pline de mizeria de pe jos. Nu schitau nici un gest pentru a le curata mana, pentru a-i invata ce nu e bine. Isi savurau mancarea in tihna in continuare. M-am tot gandit… nu cred ca ei nu stiu ca in acele clipe copilul lor duce in gura o mare de microbi.
Citeste si: Conjunctivita la copii! Ce trebuie sa stie parintii!
Atunci? Poate credeau ca le intaresc imunitatea?
Sau era nestiinta? Ori nepasare? Intrebarea mea insa revine: sunt eu o exagerata impunand copilului spalarea de doua ori pe maini, sau interzicerea folosirii tacamurilor sau a alimentelor cazute pe jos?
Nu ma intelegeti gresit, cazurile relaxate erau socant de multe. Daca era o firava exceptie nu merita ridicata problema. Dar cand vezi in jur parca mai mult ca oricand parinti prea nepasatori cu impunerea de reguli de baza de igiena, e greu sa nu te intrebi daca la tine e problema. Evident, raspunsul nu l-am gasit inca. Continui sa imi urmez instinctul si ratiunea.
Te mai poate interea: Viermisori la copii (oxiuri). Semne ca micutul tau are paraziti intestinali. Cauze si remedii
foto: Depositphotos.com
