Buna!Am 21 de ani si prietenul meu 24.Ceea ce pot sa spun este faptul ca incep sa simt ca lucrurile care se întâmplă in viața noastră numai dau randament. Suntem împreună de 2 ani si jumatate, dar atitudinea lui fata de mine s-a schimbat drastic in ultima perioada,abea daca imi vorbește câteva minute la telefon si este grăbit majoritatea timpului când ne vedem.Plus usor ,usor începe sa pună cu totul alte persoane pe o treapta mai înaltă decât pe mine.Sunt o persoană sensibilă si iubesc acesta ființă din viața mea in toate sensurile posibile cu toate defectele si calitățile.De cele mai multe ori il stresez cu telefoane si mesaje in care ii atrag atenția ca nu este ok .De cele mai multe ori am încercat sa il inteleg si sa fac fata problemelor cu calm sa gândesc cu mintea limpede. Stiu,care ar fii solutia…sa il las…dar nu vreau sa fug si sa ma dau bătută.Ideea este ca din punct de vedere psihic am obosit si fizic ma macin pe zii ce trece,este un fel de „binele ce imi face rau” din pacate.Pe scurt as vrea o sugestie cum sa mai fac fata acestei situații si sa incerc oarecum sa -i deschid ochii persoanei de langa mine dar intr-o maniera buna.
