Am ajuns intr-un moment delicat al existentei mele…sunt confuza si nu inteleg cu ce am gresit in viata de sunt acuzata de rude ca sunt rea .De cine sunt acuzata ca sunt rea ? De sotul care desi la varsta lui este neintarcat adica vede mama intai, pe urma sotia si datorita faptului ca nu-l intereseaza relatia din punct de vedere sexual se comporta destul de distant fata de mine , uneori imi vorbeste urat si nu stie sa ma pretuiasca la adevarata mea valoare tinand cont ca a fost singurul barbat in viata mea desi alte femei in situatia mea ar fi insirat n relatii fara sa aiba mustrari de constiinta .De fiica pentru care am facut tot posibilul in viata ,lucruri pe care le face orice parinte in viata spune ea acum si care nu considera sa -mi arate dragoste si consideratie decat in momentul in care fac ceva pentru ea dar si atunci foarte rece .De iubitul ei pentru care am fost mai mult decat o mama dar se pare ca nu a contat prea mult lucrul acesta deoarece la primul repros pe care i l-am facut nu a gasit de cuviinta sa recunoasca ca a gresit ci a persistat in comportamentul sau fara sa considere necesar sa-si ceara scuze .De familia sotului care nu m-a agreat niciodata datorita faptului ca nu am agreat persoanele imorale si nu am considerat ca este chiar normal sa ai diverse relatii chiar si cu barbati insurati cum avea cumnata mea ,relatii agreate de familia sa deoarece mai iesea cate ceva …o mobila de bucatarie …o vacanta etc.,datorita posibilitatilor materiale reduse comparativ cu situatia familiei sale am fost considerata o paria la intrunirile familiei ,pe care nici nu le-am prea frecventat din acest motiv,pentru ca ei sunt genul de oameni prefacuti care……. plini de iubire ….isi imbratiseaza cu foc fratele in speta sotul meu aratandu-i chipurile mare iubire in acest fel desi nu ii intereseaza daca am avut 5 luni ce manca sau cu ce sa ne platim utilitatile deoarece eram amandoi fara servici .Pe mine aceste lucruri ma scarbesc ,nu pot sa ma prefac ,sa arat ca sunt iubitoare fata de ei deci de aici rezulta ca sunt rea .Am citit undeva ca daca te vei sacrifica in viata pentru copiii tai sa nu astepti neaparat dragoste mai apoi de la ei ca nu vor fi in stare sa ti-o acorde …din contra in momentul cand nu vei mai avea posibilitatea sa faci mare lucru ….cazul meu acum ramasa la 50 de ani fara servici,fara dantura si probabil cu alte probleme de sanatate ….te vor critica si iti vor intoarce spatele .Paradoxal se pare ca parintii care au fost mai nepasatori fata de copii,care si-au pus binele lor inaintea binelui copiilor ,care nu le-au aratat prea multa iubire sunt mai pretuiti,mai respectati,mai iubiti.Si atunci ar fi fost mai bine sa fii divortat din tinerete sa fii cautat o casnicie in care sa fiu fericita si eu ,sa nu ma fi gandit la binele copiilor in primul rand ? era mai bine ?eram mai apreciata ? Oare de ce sunt …rea?
