Buna ziua,ma numesc Medeea am 31 de ani am un baietel de 6 ani pe care il ador din tot sufletul(nu puteam sa am copii si cred ca cineva acolo sus ma iubeste deci mi a oferit unul). Sunt in relatie cu tatal copilului de 8 ani. Sincera sa fiu cand l am intalnit am crezut ca e iubirea vietii mele, era superb totul pana cand am ajuns acasa la el si i am cunoscut mama. Ea nu m a placut deci de aici nici el cred ca nu m a mai plecaut:(. A dat in mine de 3 ori, m a inselat dar am acceptat totul si am ramas cu el datorita fatului ca am ramas insarcinata,( nu am parinti nu aveam de munca nimic deci oarecum depindeam de el). Nu vreau sa intelegeti gresit, sunt urcusuri si coborasuri deci au fost si saptamani bune..dar consider ca rar…in general reprosuri ca nu sunt capabila de nimic, proasta( desi am facut o facultate) …m am gandit ca daca am sa i demonstrez ca sunt desteapta se schimba situatia. deci sunt in Franta am inceput sa muncesc la o firma ca menajera( nu vorbeam franceza) …dupa doi ani am ajuns sefa agentiei, acum muncesc la birou eu fac angajarile, eu fac tot, imi castig bine viata si mi place ce fac. DAR RELATIA MEA TOT NU MERGE BINE. Daca incerc sa comunic cu el …niciodata nu am dreptate, daca fac mancare buna e bine daca nu catastrofa.eu ma ocup de baiat, de casa, de tot… el are doar serviciul si atat.nu stiu ce sa mai fac, pentru ca sincer daca baiatul meu petrece si 10 minute cu el e super fericit isi adora tatal…dar eu nu mai pot nici fizic nici psihic..chiar si dragostea s a dus nu ma mai atrage de loc, desi si asta de multe ori am facut o fortat sperand ca poate asa se schimba si se poarta mai frumos cu mine. e indiferent si eu am ajuns indiferenta …dar ma doare …
