Marcel: Buna ziua. Am 33 ani, casato…

Buna ziua.
Am 33 ani, casatorit cu 2 copii. Sotia mea este in concediu de maternitate cu al 2-lea copil. Suntem o familie de oameni integrii, echilibrati fara vicii. Problema mea este ca nu stiu cum sa accept faptul ca socrii imi calca pragul ZILNIC si se comporta cu noi ca si cum am fi neajutorati. Aduc provizii, cotrobaie prin casa, imi desfac corespondenta , insista sa aduca lucruri pe care le-au adunat ei in viata ( mobila, haine, vase…..etc). De obicei refuzam sa primim, dar ei nici nu aud si fac cum vor ei. Toate au trecut neobservate sau nu au fost prea deranjante pana la un moment dat, cand au aparut copii in viata noastra. De atunci motiveaza prezenta lor, cu ajutorul acordat in educatia lor .
Sotia mea a avut momente cand a avut nevoie de ajutor, dar ei acum considera ca este obligatia lor sa vina zilnic , chiar daca nu e nevoie. Daca se intampla sa nu vina la noi au pretentii ca sa le lasam copii. Ei in mintea lor programeaza viitorul si se asteapta ca, copii ca ramana la ei sa ii creasca, ca noi , parintii, sa ne putem odihni. Nu vreau sa spun neaparat ca le da o educatie gresita desi sunt mult mai permisivi decat suntem noi cu copii. Le ofera dulciuri desi copii nu le cer , poate nici nu stiu ca exista. II hraneste cu alimente pe care noi nu le consumam ( mezeluri) si chiar fac remarca ” ce mult ii plac „.
Soacra mea este foarte activa si anxioasa. Imi ia copilul din brate – ca sa ma pot odihni– si sta cu el la bucatarie invarte in oale si vorbeste la telefon in acelasi timp. Daca vreau sa il recuperez refuza.
Nu imi lasa copilul sa experimenteze lucruri noi de frica sa nu pateasca ceva. Ii face absolut tot . E panicoasa si prefera sa il tina in brate ( are 2 ani) decat sa se accidenteze in casa. Tinandu-l in brate s-au intamplat accidente destul de urate ( au cazut pe scari) dar nu isi schimba obiceiul.
NU aplica regulile noastre in educatia copiilor numai in fata noastra , asa de ochii si gura noastra.
Cand imi las copilui la ei cateva zile el vine schimbat total. Nu mai asculta nimic si orice i-am cere sa faca refuza si plange des. Abia dupa cateva zile redevine copilul pe care l-am crescut si educat noi.

Sunt foarte incapatanati si considera ca ceea ce fac ei e absolutul si nu e loc de negociere. Pur si simplu ne invadeaza viata. Sotia mea nu simte presiunea pe care o simt eu, pentru ca sunt parintii ei si ii cunoaste si e obisnuita cu stilul lor invadator. Cand incerc sa ii spun ca suntem vizitati prea des si nu mai avem timp de noi , se revolta si nu concepe ca bunicii sa nu isi vada nepotii.
As vrea sa stiu daca si cum pot rezolva problema.