Buna seara! As dori sa aflu cum poate o persoana sa iese dintr-o situatie limita: are peste 30 de ani, 2 copii si locuieste impreuna cu parintii, sotul fiind plecat cu serviciul in alt oras. Toata relatia lor si-au consumat-o mai mult separat: ea acasa cu copiii (dar ajutata de parinti), el mai mult plecat, pt a le oferi tot ce au nevoie, fiind singurul care asigura strictul necesar in casa ( exclusiv parintii). Acum, toate relatiile s-au stricat, cu rude, vecini, parinti, chiar si cu sotul ei: certurile au degenerat in scandaluri cu amploare, iar copiii sunt martori la toate aceste altercatii, ea se simte ca o victima, toti ceilalti sunt vinovatii a ceea ce ei i se intampla…pe ceilalti ii condamna pt nefericirea ei. Pe parinti a ajuns sa-i loveasca chiar, iar ei o iarta de fiecare data, sperand ca se va schimba, cu toate acestea, parintii i-au cerut sa paraseasca casa parinteasca si sa-si schimbe domiciliul, avand aceasta posibilitate, dar nu e hotarata, o roade gandul ca nu se va descurca singura…ce e de facut? ameninta ca isi ia viata, daca nu locuieste singura, iar pe parinti ii terorizeaza cu ideea de a a-i da ceea ce ea crede ca i se cuvine: o parte din averea lor. Jongleaza cu cei 2 copii, stiind ca niste bunici sunt tot timpul mai slabi si mai iertatori cand vine vorba de nepoti, ii ameninta pe o parte ca nu ii va mai vedea niciodata, pe de alta parte, le propune sa aiba grija de unul dintre copii…nu mai inteleg ce vrea cu adevarat. Clar este ca are nevoie de ajutor, dar si-a indepartat fratii, cumnatii, socrii, nu stiu cine ar reusi sa o scoata din starea aceasta, sau ce anume, iar ea nu este destul de puternica sa iese singura din acest vartej, parintii sunt realmente obositi si traumatizati de toate „relele care s-au intamplat”, au incercat sa o convinga sa consulte un specialist, dar ea le raspunde ca ei au nevoie de el nu ea…si asta dureaza de cativa ani, situatia s-a perpetuat in timp…astept raspuns, va multumesc!
