Iubitul meu vrea sa plece la facultate in strainatate.
Deja stiu ca una din facultatile la care a aplicat, i-a oferit un loc pe baza unor conditii pe care sunt aproape sigura ca le va indeplini, deci este posibil sa plece. Ma bucur pentru el si ca are oportunitatea sa isi asigure un viitor mai bun, dar gandul ca distanta va rupe tot ce e mai frumos intre noi ma ingrozeste, iar ceea ce e si mai rau e ca ma aflu intr-o stare de confuzie.. (privesc lucrurile din doua perspective). Una din ele ar fi aceea de a renunta la tot de pe acum, cat inca e aici… ca sa pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca va pleca definitiv in strainatate si pentru a suferi mai putin (zic eu) de pe urma plecarii lui… iar cea de-a doua perspectiva, ar fi aceea de a profita din plin de zilele ramase cu el pana in momentul plecarii. Totusi, daca ar fi sa urmez cea de-a doua perspectiva, cum as putea trai apoi cu golul ramas in suflet si cu ruptura aceea brusca? Iar daca ar fi sa continuam relatia si in conditiile in care el e plecat, cum o sa ma descurc eu cu dorul, cu toata absenta lui apasatoare si cu toata dorinta de a-l vedea, a-l imbratisa, a-l atinge…? Oh, am atea intrebari… si chiar nu am idee ce e mai bine sa fac. Va rog, ajutati-ma cu un sfat! Va multumesc.