Buna ziua,sunt Irina am 18 ani iar prietenul meu 23 ani. Ne iubimult si mereu ne adresam cuvinte frumoase,aratam multa afectiune unul fata de celalalt. Ideea este ca atunci cand vine vorba de viitor spunem ca il vedem impreunadar nu exageram in privinta aceasta. Ci planuri pentru vara sau anumite perioade de timp. Eu sunt o fire sensibila. Am suferit mai mult in ultima relatie si cred ca atunci cand un om este dezamajit el incearca sa nu i faca pe cei din jur acelasi lucru pentru ca stie sentimentul neplacut. Ideea este ca el cateodata spune ca „va fi cat va fi si va fi frumos,cat totul este bine suntem impreuna”. Niciodata nu l am putut supara cu ceva pentru ca nu imi place sa dezamagesc oamenii dar in aceasta situatie ma face sa ma simt putin suparata. Adica ii spun ca mereu vreau sa fiu langa el. Bu vreau sa trag cuvinte din gura lui , i am spus ca nu mi face placere sa vorbim de o posibila despartire. Eu urmez sa plec in alta localitate la studii. Dar am vorbit despre asta si ne vom vedea in weekend. Probabil sunt o persoana care doreste sa i se suppuna lucruri frumoase dar sunt realista oricum. Nu pot sa percep aceasta situatie. Si sunt genul de fata care vrea relatie stabila si sa lupte pentru ea, nu ca ceva nu merge si renunt,pentru ca mereu va fi ceva nimeni nu i perfect dar care este pana la urma scopul unei relatii ? Ca cei doi sa fie fericiti si sa isi faca un viitor impreuna. Astept un raspuns de la dumneavoastra. Va multumesc!
