Buna. Numele meu este Florentina si am 16 ani.
Ca oricare adolescent/a la ani mei apare asa numita „iubire”, care ma face sa vad numai inimioare etc.
In fine, sunt impreuna cu un baiat de un an si jumatate, am avut zile chiar bune impreuna si mai rele, ca oricare cuplu de altfel, dar de la un timp rutina si-a facut aparitia si parca nu mai e ce a fost.
Oricum, lui nu ii convine faptul ca sunt extravertita si ca ma atasez repede de oameni, pana una alta ori esti activ ori nu?
Acum o saptamana, am luat si eu problema asta si am tras-o printr-un filtru de ratiune, si avand in vedere ca am avut si o intamplare nedorita care l-a facut sa fie mai rece cu mine, am zis hai gata sa-i punem punct.
Zis si facut, dar in ziua respectiva am plans vreo 4 ore linistita, imi descarcam si eu nervii ca doar na, ce se poate intampla, nu?
Dar parca ma simteam mai singura si nu era OK pentru mine cel putin.
Seara ma sunase stiu si acuma ca era 23:40 cand a sunat si am inceput sa vorbim si pe la 23:50 i-am zis asa pur si simplu :”Daca nu esti la mine la 00:00, un an si jumatate se va duce asa ca si cum nu ar fi fost. Imagineaza-ti pur si simplu ca e un tren si tu trebuie sa-l prinzi pentru ca inapoi nu mai vine.”
Nu mai zic ca sunt 2 km jumate distanta intre noi, si el imi ajunge la 23:58 si culmea cu bicicleta.
Mi-a spus sa tin minte ca a ajuns cu 2 minute mai devreme.
Mie mi s-a parut dragut din partea lui, si dupa ce am intrat in casa am mai plans si impreuna o ora asa de „impacare”.
Acuma e mai dragastos cu mine, dar tot nu-i convine ca socializez mult, si nu ca as vorbi nu stiu ce, dar habar nu am ce sa fac…Un sfat va rog?
Asta ar fii prima problema ,a doua si nu cea din urma ar fi mama mea.
Ea se crede de 15 ani, da in mintea adolescentului, mi-a zis si prietenul meu ca atunci cand sunt numai ei doi vorbeste fara jena ca ea a intretinut relatii sexuala ba cu unu ba cu altu, si fata de mine are jena.
Ok, e viata ei intima nu am treaba, dar totusi…Si da, am incercat sa vorbesc cu ea, dar mereu imi ridica tonul vocii si vorbeste cu mine ca la coada calulului, si nu ii reprosez nimic tocmai pt a nu ridica tonul vocii.
Ma pune sa fac curat in casa dar nu ca e o data la 2-3 zile cum ar fii normal.ci direct in fiecare zi cum ajung de la scoala „mana-marga”,i-am zis si ei macar mai spala vasele alea ajuta-ma si pe mine, doamne fereste sa faca ceva.
Mi se plange ca ea e la lucru, si ea lucreaza o zi cu 2, adica una e la lucru doua acasa, si tot ea se plange si in a 2-a zi de stat acasa ca e rupta de obosita, ca ea nu mai stie ce sa faca, dar cum a sunat-o una din prietenele ei sa mearga la suc in crama sau nu stiu eu unde e pronto acolo nu o mai doare nimic. Pe prietenul meu il face zgarcit, tin minte si acum chiar el i-a zis sa ma lase cu el sa mergem la un suc si ea incepuse:”Da’, ca unde vreti sa mergeti? Ca va vede lumea p-acolo.” Si tampenii d-astea fara nici un rost, am si un frate de 7 ani imi face probleme peste probleme, copilul asta e dependent de desene, doamne feri sa se joace cu mine fara sa ma loveasca, sta lipit de televizor cat ii ziua si de calculator ar sta, dar nu-l las eu. Pur si simplu nu-l suport pentru ca e un copil din flori, si pe langa asta mama mea mi-l paseaza mie sa-l educ sa-l cresc de parca nu mi-ar da ea destula durere de cap. Pana una alta ea l-a facut n-are decat sa aibe grija de el, ca nu sunt eu mama lui, sunt sora lui.
Cam asta ar fii ceea ce pe mine ma deranjeaza la varsta asta frageda de doar 16 ani.
Macar daca mama mea nu vrea sa-mi ofere intelegere cat de cat, o sa am parte macar de un sfat?
Multumesc anticipat. 🙂
