vreau sa spun ca am gresit , am gafat-o . M-am batut cu pumnul in piept ca pot mai mult …
Am un baietel de 1 an si o luna …. si in urma cu 4 luni am incheiat relatia cu tatal lui (lucru pe care nu-l regret)… M-am mutat la tatal meu si am inceput sa ma agit , sa muncesc , sa fac bani frumosi si timp cu copilasul meu nu mi-am mai petrecut … Statea cu tatal lui toata ziua (pentru ca el e casnic de-o viata), si am zis ca trebuie sa fac tot ca sa pot sa ii ofer copilasului meu tot … Am nascut un copilas mare si frumos , sanatos tun … Toata lumea cand il vede se minuneaza de el . Acum la un an cand am fost la controlul de rutina la doctor , a zis ca e rahitic si ca nu are o alimentatie corespunzatoare si ca ar fii fost infometat… Mereu am fost dezoriantata de felul meu si niciodata nu am avut un tel . Acum si cu copil si dezorientata nu prea as mai vrea sa fiu … Ajuta cu ceva vorbele ??? Ajuta oare un psiholog intradevar un om sa o ia pe o cale buna in viata ??? Se poate schimba oare un om vreodata , sa fie sigur pe sine , si responsabil ??? sau ce… ??? Exista oare zicala acea : M-am trezit si am spus: Gata ! De azi inainte … ?
