Buna ziua. Am 23 de ani, sunt intr-o relatie de 3 ani cu iubitul meu, el avand 21 de ani. Parintii mei sunt de acord cu aceasta relatie, atat timp cat nu dorm seara la el, sunt de genul „cat timp stai in casa la mine, faci ce zic eu”, netinand cont de dorintele mele si de fericirea mea. Il vad ca prieten pentru mine dar viitor sot nu. In tot acest timp eu am fost la mijloc, tinand cond de fericirea mea, si de parintii mei, sa nu ii dezamagesc pe nici unul. Eu si iubitul meu avem planuri de viitor, ne imaginam cum o sa ne descurcam singuri si ne incanta ideea de a locui undeva cu chirie, chiar daca o sa fie mai greu ca nu mai sunt „mama si tata” langa noi, insa parintii mei nici sa nu auda de asa ceva, spun ca nu este potrivit pentru mine, ca nu le place comportamentul lui inainte de a ma cunoaste pe mine, si cred ca asa o sa fie si pe viitor cu mine, nu era foarte rau, doar ca „petrecea mult cu prietenii” insa una este cand esti singur si alta cand esti intr-o relatie. Am ttrecut prin multe,stiu ca ma pot baza pe el, dar ai mei nu inteleg nici in ruptul capului, ma gandesc ca se tem sa „nu ma piarda”, ei inca ma vad ca pe un copil, desi sunt independenta financiar de la 18 ani. De ceva timp ne gandim sa ne mutam amandoi cu chirie, insa nu stiu cum vor reactiona cand vor auzi. Imi iubesc parintii si ii respect, chiar daca nu prea le arat asta, dar nici nu pot renunta la cel pe care il iubesc. Voi ce parere aveti?
