Buna! Ma aflu intr-o situatie foarte grea din punct de vedere sentimental.
Am o relatie de 10 ani. Nu suntem casatoriti dar de 8 ani locuim impreuna. Ne-am cunoscut la 17 ani. Suntem de aceeasi varsta. Am plecat impreuna din orasul natal pentru studii intr-un alt oras si am decis la vremea aceea ca este bine sa locuim impreuna. Au existat probleme si nemultumiri privind situatia financiara in perioada in care am fost studenti si atunci au inceput si problemele care in timp s-au agaravat. El ma respecta , niciodata nu m-a jugnit. Este o persoana responsabila si a fost alaturi de mine si la bine si la greu. Eu am contribuit mult la evolutia lui, studii, job si absolut orice, am fost alturi de el. Am fost foarte tineri cand ne-am cunoscut si va dati deama ca au intervenit multe schimbari in timp. Acum amandoi avem job-uri si avem o situatie financiara mai mult decat buna. Nu ne lipseste nimic dar foarte multe lipses.
De cativa ani eu nu mai simt placere cand facem dragoste . Pur si simplu nu mai simt nimic. Nu pun foarte mare accent pe o relatie bazata doar pe sex si de aceea am sperat ca asta nu ma va afecta dar nu este asta .
Eu sunt o persoana sensibila si atrasa de arta. Imi place sa vorbesc, sa visez sa fac planuri si sa dezbat diverse subiecte. El este o persoana opusa mie si el zice ca este o persoana realista. Nu comunicam . Nu ne petrecem timpul impreuna. Eu prefer sa ies cu prietenele si el prefera sa vada un film spre exemplu.
Cu 3 ani in urma am intalnit pe internet un barbat strain. Eram constienta la vremea aceea ca fac o prostie dar imi doream ceva „interesant” in viata mea. Am vrut doar o aventura pentru ca era ceva nou si incitant pentru mine. Acel barbat s-a dovedit a fi mult mai mult in momentul de fata el exist in viata mea. Comunicam pe internet in fiecare zi . Ne-am intalnit de 6 ori in 3 ani de zile. M-am luptat mult sa imi revin si sa renunt la el in tot acest timp pana mi-am dat seama ca il vreau si ca el ma face sa ma simt asa cum imi doresc. Fiind foarte nesigura totusi pe situatie datorita faptului ca el este la distanta, am asteptat si am asteptat sa vad cum decurg lucrurile intre noi. Pe partea cealalta m-am distantat de concubinul meu si am ajuns sa fim doi straini in accesi locuinta. Se pare ca si el a observat dar niciodata nu a deschis subiectul. Simt ca este momentul sa iau o decizie sa fac ceva cu viata mea si bineinteles ca nu vreau sa ranesc pe nimeni dar se pare ca va fi inveitabil. Din acest motiv si aceasta teama nu am putut lua o decizie pana in momentul de fata .
Am reusit sa vorbesc cu concubinul meu si sa ii spun ce cred despre relatia de 10 ani pe care o avem. El mi-s spus ca nici el nu este multumit cu relatia pe care noi o avem dar ma iubeste si sunt totul pentru el chiar si asa simtindu-se neglijat. El nu vrea sa renuntam si vrea sa fim impreuna toata viata .Isi recunoaste greselile si stie ca amandoi am gresit deoarece am ajuns in acest punct al relatiei. Totusi vrea sa incercam sa schimbam ceva, sa fim mai atenti, sa ne acordam mai mult timp. Credeti ca este posibila o schimbare cu toate cele intamplate? Eu iubesc 2 barbati si ceea ce am cu unul nu am cu calalalt si invers. Nu sunt o persoana rea dar imi dau seama ca ceea ce eu am facut nu a fost bine si mi-am complicat viata si am ganduri care nu imi dau pace , temeri. Mi-e frica ca voi fi judecata de familie, mi-e teama de un nou inceput si de un nou eventual esec intr-o noua relatie.
