Buna seara ! vreau sa va multumesc pentru ceea ce faceti! se pare ca fiecare dintre noi avem cate un moment in care parca ne ratacim ,nu stim ce cale sa alegem.daca as locui in bucuresti ,as face mai multe sedinte la dumneavoastra asa pur si simlu stiti sa ne indrumati sa alegem calea cea dreapta.spun asta pentru ca ,citind problemelor celor care v-au scris mi-am dat seama ca am gresit fata de fiica mea in sensul ca atunci cand avea 17-18 ani si imi spunea ca-i place de un baiat sau ca-i place la un baiat de ia si era mai mare cu 5-6 ani decat ea eu ii ziceam mereu ca nu-i pentru ea si mai tarziu …… dupa o experienta a fiicei mele cu un baiat care era cu 10 ani mai mare decat ea dar am considerat ca daca are 18 ani e timpul ei sa aleaga….si a ales un baiat care el avea prietena de 2 ani si s-a incurcat si cu fiica mea ea fiind virgina au avut o relatie sa zic asa nu in vazul lumii ,nu ieseau impreuna niciodata.acum el s-a casatorit cu acea prietena a lui iar fiica mea inca se mai gandeste la el ,culmea este ca locuieste la doua case de noi.este cumplit sa-i vada impreuna cand merg la magazin si trec pe la poarta noastra iar pe fata mea o surprind uitandu-se dupa ei.oare ce sa-i spun eu ca parinte ?cum sai fiu alaturi? mai are si bacul anul acesta.cum ajut eu fata sa treaca peste acest hop sa zic asa?
ea nu mai are incredere in baieti si mereu spune ca nu intelege de ce baietii isi triseaza prietenele sau daca un baiat ii zice ca vrea sa o cunoasca ea se uita pe facebook sa vada nu cumva are prietena?
va rog sa -mi dati un sfat ce am de facut de aici inainte cum sa depaseasca momentele in care ii vede impreuna cum sa o fac sa inteleaga ca viata este frumoasa chiar daca s-a intamplat ce s-a intamplat?
