buna, am 24 de ani si sunt impreuna cu iubitul meu,(29 ani) ,in martie facem 3 ani. am fost plecati in strainatate timp de 2 ani… relatia a mers bine,acolo,,,cu suisuri si coborasuri…ca in orice relatie cred…veneam acasa in fiecare iarna de sarbatori..problema e ca eram separati..eu acasa la parintii mei..el la el..ne desparteau doar 23 km….ne vedeam de 2..3 ori pe saptamana…ori ramanea el la mine cateva zile…sau invers…problemele au inceput sa apara de fiecare data cand ajungeam acasa…interveneau problemele financiare…banii facuti vara se cheltuiau iarna..si uite asa nu avansam mai deloc in relatie…Dupa ceva timp probleme s-au agravat,zic eu…el spunandu-mi mereu ca nu ma implic…ca nu gasesc solutii,ca relatia asta nu merge,el isi doreste altceva…cu toate ca eu am facut ce mi-a stat in putiinta de fiecare data…el este cam instabil,nu stie ce vrea..nu se hotaraste..spune mereu ca el are o varsta si trebuie sa faca ceva…cu viata lui…dar nu vad nicio schimbare,nici vointa din partea lui,pt ca eu sunt dispusa la orice…Ma gandesc uneori ca poate nu ma iubeste(mentionez ca nu mi-a spus niciodata ce simte pt mine,doar ca „daca nu simt nimic pt tine,mai eram impreuna?”)…alteori ma gandesc la situatia noastra neajunsurile si multe altele..faptul ca nu avem un loc al nostru..nu sunt bani…si toate acestea nu duc la lucruri placute…Il iubesc enorm…am incercat sa ma consolez cu ideea…sa il lasa in pace…sa ii dau ragaz cateva zile…dar nu pot….obisnuita sa vb des la telefon…nu pot sa nu il sun…caut motive…numai sa ii aud vocea..(acum suntem despartiti)au mai fost despartiri dar ne-am impacat…peste cateva zile este ziua mea…nu suport gandul ca o sa fiu singura…Spuneti-mi ce sa fac…ma simt foarte rau si fizic si psihic:(
