Buna ziua… Va multumesc pentru ajutorul oferit ( cuplu de 26 de ani, proaspat casatoriti, care avem discutii in familie din cauza socrilor). Nu vreau sa credeti ca sunt o persoana avara….da… sunt de acord ca trebuie sa ne ajutam parintii ATUNCI CAND E NEVOIE…. si eu am parinti la care tin foarte mult si sentimentul e reciproc, dar diferenta e ca parintii mei incearca sa se descurce singuri, ba chiar ne ajuta ei pe noi, in ideea in care noi avem o rata la banca destul de mare, avem doar strictul in apartament asa la minim cat se poate trai…si culmea ironiei ca socri sunt si mai tineri ca parintii mei, lucreaza amandoi, nu au nici o rata, unul dintre ei fumeaza, dar ei nu reusesc sa faca nimica in viata fara ajutorul fiului lor, nu stiu doar sa sa planga de bani de fiecare data. Sotul meu nu e singurul lor fiu, mai are un frate de 22 de ani ce locuieste cu ei, lucreaza si el… dar saracii nu se descurca niciodata… pana ce nu ne-am casatorit sotul meu totii banii ii dadea in casa, plus le-a lasat masina lui lor, masina cumparata din banii propriii si munca grea….eu nu vreau nimic, nici o avere pe care el a avut-o inainte de mine, vreau doar sa nu mai fie asa darnic cu ai lui pentru ca nu merita…pentru ca el munceste prea mult ca sa ii poata ajuta si pe ai lui….si la urma urmei eu nu m-am casatorit cu ai lui, ci cu el…..va rog sa imi spuneti daca eu cer prea mult???? si cum sa fac cu socrii mei care ii cer merem bani si ajutor….in ritmul acesta nu o sa indraznesc sa am copil pentru ca mi-e frica…..
