Buna ziua! Am 22 de ani si sunt logodita cu iubitul meu de 3 luni. Suntem impreuna de 1 an si o luna (incluzand si perioada logodnei) si vrem ca peste un an sa ne si casatorim. Problema este ca el isi doreste sa locuim impreuna o perioada inainte de a face acest pas..mai ales ca avem si o relatie la distanta si ne vedem cam o data la doua saptamani. Parintii mei nu sunt de acord sub nicio forma sa ne mutam impreuna fara sa fim casatoriti (parintii mei sunt foarte religiosi si traditionalisti si m-au crescut cu anumite valori si principii). Acum o saptamana am plecat in vizita la iubitul meu(in alt oras) si mi-am gasit un loc de munca acolo si m-am gandit sa nu pierd aceasta ocazie (mai ales ca eu nu mai muncesc de vreo 3 luni) si sa raman sa locuiesc cu el si parintii lui. Cand i-am comunicat mamei mele aceasta decizie, nu a reactionat deloc bine..mi-a spus ca nu se astepta sa-i fac lucrul asta..ca ea nu cu valorile astea m-a crescut..ca mai bine mai astept un an pana ne casatorim si abia apoi sa ne mutam impreuna. Si de cand mi-a spus lucrurile astea sunt cu moralul la pamant si nu stiu ce sa fac. Imi iubesc logodnicul si nu imi imaginez viata fara el..este tot ce mi-am dorit vreodata de la un barbat si la randul lui ma iubeste enorm..dar nu stiu cata rabdare poate sa mai aiba cu mine..,avand in vedere ca eu am mai avut cateva tentative de a pleca de acasa si de a ma muta cu el, dar nu pot sa imi las chiar asa parintii..familia.
Acum nu stiu ce sa fac..pentru ca sunt in situatia in care trebuie sa aleg intre familie si logodnic. nu vreau nici sa imi dezamagesc parintii si sa imi intemeiez o familie fara sprijinul lor, dar nici nu vreau sa imi dezamagesc iar iubitul..si sa nu ma mut cu el..dupa ce ne-am facut planuri in legatura cu pasul asta(cu mutarea)..si sa stam iar despartitit…sa ne vedem o data la doua saptamani.
Va rog din tot sufletul sa imi spuneti si parerea dvs obiectiva cat mai repede.
Tin sa mentionez si ca parintii si logodnicul meu nu prea se plac..dar la rugamintea mea parintii au incercat sa faca un efort si sa il accepte asa cum este, iar iubitul meu..nefiind genul care sa intre „pe sub pielea oamenilor”nu prea face eforturi sa se inteleaga cu ai mei.
