Povestea mea este aceasta:. M-am indragostit nebuneste de un barbat casatorit..mai in varsta decat mine. Din intalnirile obisnuite la locul de munca, am inceput sa ne vedem tot mai des..pana cand intr-o zi mi-a marturisit ca ma iubeste cum nu a iubit pe nimeni si nu suporta sa ma stie departe de el nici macar o secunda. Am renuntat la toate credintele si principiile mele: „cum sa fiu eu ‘amanta’? „‘..dar adevarul era ca nici eu nu puteam sa traiesc fara el. imi acorda atentie totala..si totusi eu ma simteam prost din cauza ca petrece cu mine timp pe care il putea petrece cu baiatul lui (…mda, tipic: insurat si cu un copil). dar apoi mi-am dat seama ca eram in plus in viata lui: mergea la petreceri cu sotia..in vacante cu sotia…oricunde cu sotia!!! si desi stiam ca asa e normal sa fe..si imi trimitea mesaje clipa de clipa..momentele astea imi rupeau inima..si simteam atat durere incat nu puteam suporta… Ascultati-ma: daca il iubiti atat de tare..nu renuntati. dar,in aceeasi masura, nu se poate compara iubirea cu asta: Dacă luăm în calcul sărbătorile de peste an şi zilele importante gen zi de naştere, el va fi mereu acolo cu soţia, iar tu cu .. telefonul, aşteptând ca el să îţi răspundă la sms. Iar singurătatea asta e mai dureroasă decât cea în care nu ai cunoscut de fapt pe nimeni.. Va scriu asta ca imi vars din supararea si furia pe care o simt acum. el este iar plecat in vacanta…cu sotia. Va rog sa imi spuneti ce sa fac…
