Am 20 de ani si sincer nici eu nu mai stiu ce vreau.Am avut o relatie cu un baiat,el era cu 1 an mai mare ca mine,ne certam foarte des dar totusi nu vroiam sa renuntam niciunul.A fost un timp in care parintii mei nu erau de acord cu el deoarece nu stia sa se comporte,jignea fara sa isi dea seama.Ne-am despartit dupa 1 an de zile,din pricina geloziei lui si faptul ca el ma presa mereu sa ma culc cu el.M-a indepartat cu asta,era disperat de gandul ca plec si o sa imi gasesc pe altcineva nu stiu.In fine,ne-am despartit si un baiat ma placea foarte mult.Stia ca eu inca ma mai gandesc la fostul,i-am marturisit ca am suferit si n-as vrea sa ii fac eu asta lui,nu eram sigura de mine ca pot avea o noua relatie,cu toate astea a spus ca el isi asuma totul si daca vreodata v-a suferi nu v-a fi din cauza mea.A durat relatia cu respectivul 5 luni timp in care aflase si fostul,a fost bine ma simteam foarte fericita insa fostul a inceput sa ma sune cu privat desi nu vorbea nimic,prietenii comuni mereu imi spuneau sa el sufera si asta ma dezechilibrat emotional ducand la despartirea mea de acest baiat.S-a terminat primul an de facultate si am ajuns acasa in vacanta timp in care am decis sa ne mai dam o sansa,am zisi ca mai bine sa ma conving decat sa traiesc cu speranta asta.Ne-am impacat pt 2 saptamani dar nimic nu mai era ca inainte.Mi-a spus ca m-am maturizat si ca nu ii vine sa creada ca sunt aceeasi fata.In aceste 2 saptamani m-a jignit si ne-am certat cat nu am facut-o intr-un an de zile.Probabil eram prea indragostita si am omis anumite aspecte,ori faptul ca stiam ca altii erau impotriva ne facea sa ne dorim mai mult sa ramanem impreuna…Insa nu asta este problema,acum stiu sigur ca nu este ceea ce imi doresc de la viata si el clar nu e ceea ce caut.Eu sunt o fire sociabila,ma atasez foarte repede de persoane dar am suferit mult si cred ca m-am schimbat.Nu stiu cum trebuie sa ma mai comport acum…La prima vedere mi=au spus si amicii ca eu par o persoana foarte vesela,optimista care niciodata nu a suferit,insa e total contrariul.Uneori ajung acasa foarte suparata dar nu vreau ca sa ma plang in fata lor sa se simta prost.Maschez aceasta slabiciune prin ras,dar nu stiu daca e bine deoarece nu mai cred in oameni si chiar daca cineva imi spune ca ma place eu am impresia ca imi spune asta in gluma si iau in ras… Ce este de facut ?? Va multumesc!
