Universul copiilor noștri

De sărbători ne întoarcem la tradiții: o excursie în trecutul nostru plin de semnificații și sens. E un prilej numai bun de reflectat la implicațiile psihopedagogice pe care le are universul tradițional al satului românesc. Am regăsit tratatele anilor ‘70 – ‘80 și teoria sistemelor ecologice a lui Urie Brofenbrenner (The Ecology of Human Development), cu un model grafic al universului copiilor noștri – un bulb de ceapă: ”copilul se află nu doar în cadrul unui mediu, ci al unui set de nişe, cuiburi ambientale, iar fiecare dintre acestea constituie sisteme sociale cu propriile dinamici, reguli, discursuri şi relaţii”. Universul celui mic este dispus stratificat, miezul fiind el și împrejurimile imediate lui (microsistem), apoi instituțiile esențiale pentru copil (mezosistem format din familie, școală, biserică, dispensar) și cele cu care nu interacționează direct (exosistemul, macrosistemul), dar care determină formarea de legături care influențează sau determină evoluția psihosocială a persoanei.

 

 

 

Așadar, ce propunea satul românesc de ieri? Un microsistem încărcat de semnificații, în primul rând. Copilul vedea, zi de zi, pe pereții casei sale, scoarțe lucrate de mama sau bunica, obiecte din lemn sculptate și pictate de familia lui, mânca din strachina pictată cu migală, folosea lingurile împodobite cu modele create de ai casei sau de alți meșteri populari. Cuvântul de ordine era Creație. Aceleași module (rombul, Crucea Sf. Andrei, floarea cu 6, 8 sau 12 petale, cercul, ramura de brad etc.) erau văzute în casele tuturor sătenilor, pe hainele de lucru, de sărbătoare sau pe brâul florar de la biserică, doar că aceleași elemente erau folosite altfel, generând Unicitate. În felul acesta, prin existența acelorași culori, elemente, jocuri populare, cântece, ritmuri, se asigura Continuitatea spațiului copilului. Comunitatea, prin credință, dădea sens întregului microunivers.

 

 

Ce propune societatea urbană de azi? Am observat acum mulți ani impactul chioșcurilor de ziare și al cimitirelor de pe b-dul Ghencea asupra comportamentului copiilor. Unul dintre specialii mei elevi de la cercul de informatică venea îmbrăcat în negru, purta tricouri cu capete de morți și ținea morțiș să își pună cercel în limbă, când va împlini 14 ani și ”va avea dreptul să aleagă”. Enervat de sfaturile mele, m-a întrebat: ”Știți ce văd eu când vin la școală și plec de aici? Cimitir pe dreapta, apoi pe stânga, pompe funebre din stație în stație, chioșcuri cu ziare în care nu rețin decât niște doamne dezbrăcate, dar foarte căutate. Când o să văd altceva, o să port altceva!”. La mesajul subliminal al chioșcurilor și vitrinelor nu mă gândisem niciodată.

Ce oferim, deci, copiilor noștri? Spațiul casei este unul aranjat, în mare parte, cu produse de masă. Unicitatea există, dar se transformă în bătălia pentru serii mici sau unicate, foarte scumpe sau pentru produse la prima apariție, rare, inaccesibile majorității. O concurență pe zona a avea, nu pe a deveni. Cu cât acumulează mai multe jucării și gadgeturi, cu atât ar vrea mai multe, dar de jucat se joacă rar cu ele. Nu au valoare, atât timp cât copilul nu a investit emoțional pentru realizarea lor. Să ne amintim de Banul muncit și de fiul care a salvat galbenul trudit de el, din foc. Relațiile suferă de același beteșug. Pe Facebook, se așteaptă cât mai multe aprecieri, deși cunoști foarte puțin persoanele respective, iar dacă dispari din rețea, nu-i pasă nimănui. Comunitatea virtuală este superficială și nu investește emoțional în tine, un anonim.

 

 

Ce alternativă oferă Școala Aletheea? Universul copiilor ar trebui populat cu obiecte valoroase, create de el, de familia lui, care să îl reprezinte și care să îl ajute într-un fel. A avea, trebuie precedat de a face singur. Origami sau pictură, crearea unei broșuri unicat prin concepție și design, realizarea unor aranjamente florale sau grădinăritul, conceperea unei mici afaceri sau colecționarea unor produse valoroase, toate sunt doar câteva opțiuni pentru a da semnificație timpului liber și activității copilului, la care sunt invitați să participe și părinții. Sensul devenirii noastre îl găsim singuri, cu  trudă, pentru că abia când ne descoperim misiunea suntem mobilizați și fericiți. Copilul este fericit când observă că munca, jocul și învățarea au sens, că îl ajută să devină, întâi urmând modelul parental, apoi construind un model Unic. Aletheea propune un microcosmos, care să permită descoperirea semnificației și sensului pentru fiecare copil, prin dorință, voință și Creație, pornind de la ritmurile naturale și de la respectul pentru moștenirea culturală a spațiului românesc și al altor comunități.

 

DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.

 

 

Autor: Profesor pentru învățământ primar, Paula Copăcel – Scoala Aletheea

www.aletheea.ro