Nu puține au fost dățile în care am simțit că temele primite de copilul meu, elev in clasa a III-a, au fost cu destinație clară, pentru părinți. Am discutat și cu alți părinți, de la alte clase și mi-au confirmat că nu este un caz izolat cel al fiului meu.
Fișele pe care trebuia să le ducă a doua zi la școală (despre anumiți autori, de exemplu), scoase la împrimantă, cerințele complicate care trebuiau „traduse” pe înțelesul copilului, subiecte neabordate în clasă care urmau „aprofundate” acasă și alte lucruri de acest gen, au transformat timpul liber al familiei noastre în ore bune de meditații la n materii. Goana prin multe cărți, caiete și culegeri face ca ghiozdanul copilului să cântărească uneori și 7 kg.
În aceste condiții, noi, părinții, alături de copii, epuizați de cantitatea temelor facem rabat de la calitatea acestora și totul ia forma unei curse greu de finalizat.
La întrebarea: „de ce trebuie să rezolv așa de multe exerciții de același fel?” am încercat să răspund cu ceva de genul „pentru a reține care este modalitatea de rezolvare”. Însă la întrebarea „de ce trebuie să transcriu toate aceste texte din carte?”, nu am mai avut niciun raspuns. Chiar așa. De ce?
Este posibil ca problema să fie în curtea mea, pentru că există mulți alți părinți care-și doresc pentru copilul lor un loc „cel mai ce” din clasă, în „cea mai ce” școală, la „cea mai ce” învățătoare și care consideră că volumul de teme este binevenit.
Dar care este rezultatul pe termen lung? Acest copil este și „cel mai” fericit?
Pe Radu l-am auzit spunând: ,,o să fac o boală, boala școlărandia”.
Eu cred că a făcut-o deja. Are manifestări periculoase: refuzul de a citi, lipsa dorinței de a mai desena sau picta, căzutul la propriu sub birou după minute întregi de căscat și întins dar și dorința de a se îmbolnăvi pentru a sta acasă. A „învățat”: să copieze ideile din paginile anterioare din caiet, să spere că doamna nu-l va asculta sau nu-i va verifica temele, să „uite” că are ceva de scris, să „fure” câte o idee de la colegi, să se milogească pentru a obține câte o propoziție pentru compuneri și alte lucruri absolut utile pentru trecerea mai ușoară prin viitoarea viață de adult.
Și pentru că scriem în timp ce mâncăm, repetăm în autobuz, luăm caietele după noi în ieșirile de la sfârșitul săptămânii și scriem pe masa de restaurant până vine comanda, lăcrimăm când, la ora de culcare noi încă mai avem 4 strofe de memorat dintr-o poezie, ajungem să spunem „AM SCĂPAT de teme” în loc să spunem că am terminat temele. Astfel, chiar dacă nu mai avem timp pentru dușul de seara, suntem fericiți că terminăm și noi conștiincioși tot, sau aproape tot din ce aveam. Dar, pentru că săracul copil, nu este convins că știe poezia, adoarme greu și se trezește la 6 dimineața pentru a se asigura că nu va fi singurul care se face „de râs”.
Poate că „trebuie” să învețe pentru când va crește că: doar 4 tabele în excel (de completat cu mii de cifre), doar 7 articole de finalizat și doar 5 întâlniri de discuții plus ce se mai ivește, pentru o zi de muncă este o listă firească cu o pauză de doar o jumătate de cafea.
Radu: părerea mea este că noi, copiii, nu avem nevoie de teme pentru că putem învăța și din clasă, dar pierdem timp la școală când ne verifică doamna caietele.
Viața de părinte mi-a arătat cât de multe schimbări sunt necesare în școala românească și m-a motivat să pun umărul alături de echipa de profesori inimoși din școala Aletheea ca să arătăm că lucrurile se pot face și altfel. Mai multe teme nu înseamnă neapărat o învățare de calitate.
Așadar, teme pentru cine? Pentru copii, cu siguranță, rezolvate de ei, după-amiază, sub supravegherea profesorului cu care s-au derulat secvențele de învățare dimineață.
Și ce fel de teme? Pentru că ne dorim să formăm oameni care gândesc, nu roboți, temele pe care le propunem noi sunt cele care solicită în egală măsură gândirea critică și creativă. Sunt și teme practice, părți din proiecte atractive, relavante pentru experiența copiilor dar și teme reflexive, care presupun exprimarea unor păreri personale, a emoțiilor și sentimentelor.
Și mai ales câte teme? La școala Aletheea toate temele unui copil de clasa a III-a, de exemplu, se termină în cel mult trei sferturi de oră. Managementul timpului este gândit în așa fel încât copiii să aibă și un timp al lor în care să se joace împreună, să-și satisfacă hobby-urile, să socializeze, să citească de plăcere, să repete la un instrument, să danseze, să practice un sport etc.
Dumneavoastră cum stați cu temele? Și ce părere aveți despre acest subiect?
DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.
Autor: Daniela Muntean
Coordonator educație nonformală – Scoala Aletheea
