Si nu din ceea ce ii spui tu ca e bine sa faca, ci din ceea ce faci tu, zi de zi?
Imi amintesc o zi in care am fost la un concurs, impreuna cu baietelul meu Andrei, de 8 ani, concurs organizat la scoala, de catre profesoara de sport.
O initiativa foarte frumoasa!
Toti copiii claselor a doua au venit intr-o dimineata de duminica impreuna cu unul sau cu amandoi parintii si au participat la un concurs sportiv.
A fost o proba in care copilul, impreuna cu mama sau cu tata, parcurgea un traseu, in care fiecare avea cate ceva de facut si important era sa ajunga amandoi, cat mai repede, la linia de final. Foarte frumoasa proba! Dragut a fost faptul ca parintele avea nevoie sa fie asteptat, putin, de catre copil, nu invers.
A fost apoi o proba pentru copii, in echipe. Cele patru clase au concurat pentru o cupa. Aveau de adunat cat mai multe castane, in 2 minute. Un joc minunat, la care copiii s-au simtit foarte bine. Erau plini de energie, veseli si foarte prinsi de competitie.
Cand s-a anuntat echipa castigatoare, mare mi-a fost uimirea sa vad cum unii parinti au inceput sa faca scandal, sa comenteze, sa se certe cu profesoara, cautand tot felul de motive pentru care lor nu li se paruse corecta proba.
Prinsi in cearta lor, nu vedeau privirile mirate ale copiilor.
Copiii se simtisera foarte bine si acceptasera foarte natural clasamentul, care, de altfel fusese foarte corect. Unii parinti insa se purtau de parca ar fi fost viata lor in joc daca nu castiga echipa copilului lor.
A urmat apoi o proba doar pentru parinti.
Ei, aici e aici! Ce crezi ca s-a intamplat?
Unii parinti parca uitasera ca este vorba de un joc. Era musai sa castige echipa lor. Si faceau tot felul de lucruri nepotrivite pentru un astfel de concurs, mai ales, daca te gandesti ca aveau ca spectatori propriii copii.
Au fost parinti care au trisat si nu au iesit din joc atunci cand, conform regulamentului ar fi fost corect sa iasa.
Au fost parinti care, din neatentie, au lovit alti concurenti, pentru ca erau mult prea atasati de dorinta lor de a castiga.
La final a fost o noua cearta si jocul s-a repetat, pentru ca fusesera prea multe reguli incalcate.
Cu tristete priveam tot ce se intampla si ma uitam catre copii. Erau usor debusolati. Se uitau la mama sau la tata, apoi la profesoara, apoi din nou la mama sau la alti parinti.
La un moment dat au inceput sa se joace intre ei, asteptand sa se termine cearta parintilor.
Jocul s-a terminat pana la urma intr-o atmosfera destul de tensionata. Profesoara mai avea putin si plangea: “Parintii imi fac mai mari probleme decat copiii”.
Da, din pacate, parintii nu au trecut aceasta ultima proba.
Proba in care ar fi putut sa le dea copiilor o lectie despre etica, spirit de echipa, competitivitate sanatoasa, acceptarea infrangerii cu demnitate si smerenie si bucuria jocului.
Nu-mi venea sa cred ceea ce vedeam!
O oportunitate atat de mare sa ii invatam pe copii lucruri atat de frumoase, fusese pierduta, ba mult mai rau de atat.
De ce se intampla asta? Dintr-o competitivitate gresit inteleasa.
Ma gandesc la asta de multe ori. Ne ajuta cu adevarat competitivitatea pe care o promovam in societatea de azi?
Dupa parerea mea, nu! Oricat de mult te-ai stradui sa fii cel mai bun, la un moment dat tot apare cineva care este mai bun decat tine. Si, atunci, daca nu stii cum sa gestionezi aceasta situatie, poti sa cazi de foarte sus…
Consider ca este mult mai sanatos sa ne invatam copiii sa se compare in permanenta doar cu ei insisi. Azi sa fie mai buni decat au fost ieri. Maine sa fie mai buni decat au fost azi. Si tot asa. In felul acesta vor avea o dorinta permanenta de evolutie si se vor putea bucura in fiecare zi de succesul lor.
Ce crezi ca au invatat copiii din comportamentul nostru de la acel concurs?
L-am intrebat pe Andrei, in drum spre casa, cum a fost pentru el.
Se simtise foarte bine. Era plin de energie, vesel. Castigase locul III la proba individuala si era foarte multumit de el.
In ceea ce priveste cupa, desi echipa lui o castigase, datorita scandalului de la sfarsit nici macar nu mai stia daca ei au luat cupa sau ceilalti copii. Si, sincer, nu-l interesa deloc acest aspect! Se simtise bine. Era doar un joc. Si asta era tot ce conta pentru el.
Cat despre competitia parintilor, nu stia decat ca parintii se certasera. Altceva nimic. Pentru ca, la un moment dat nici nu a mai fost atent (slava Domnului!) la ceea ce faceau parintii. Se jucase cu copiii, asteptand verdictul final.
“Parintii nu prea stiu sa se joace!” – a fost concluzia lui, fireasca.
Ma gandesc acum din nou la parinti.
Cu siguranta, daca ii intreb, cu totii isi doresc pentru copilul lor sa se bucure de viata, sa dea tot ce pot intr-o competitie, sa fie corecti si cinstiti, sa fie sinceri si buni, sa ii respecte pe cei din jur, sa se descurce cu demnitate atunci cand pierd si sa invete lectia pe care le-o da fiecare greseala pe care o fac.
Vorbe frumoase!
Ce crezi? Copilul tau invata din ceea ce ii spui, sau din ceea ce faci tu, zi de zi?
Daca de exemplu ii spui copilului tau ca e bine sa fie respectuos si atent cu cei din jurul lui, dar, ti se intampla uneori sa te certi cu cineva si copilul tau sa fie de fata, ce crezi ca ajunge sa creada el?
Copiii invata prin imitatie. Pentru ei parintii sunt idealul. Parintii sunt buni, prin definitie, si tot ce fac ei este un exemplu permanent pentru ei.
Daca exista o diferenta intre ceea ce spune un parinte si ceea ce face, la inceput, copilul simte confuzie. Nu intelege cum e mai bine.
Dupa care, urmareste tot ceea ce face parintele, pentru a ajunge la o concluzie.
Si, concluzia, din pacate, daca nu suntem atenti, poate fi foarte diferita de ceea ce ne dorim noi.
Ce ne dorim noi?
Ne dorim sa-i invatam pe copiii nostri cele mai bune valori. Ne dorim ca ei sa fie puternici, increzatori, buni, iubitori, perseverenti, si multe alte lucruri minunate.
Insa, cat de atenti suntem la ceea ce le transmitem in fiecare clipa prin comportamentul nostru?
Stiu ca iti doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau! Stiu ca vrei sa ii transmiti tot ce ai tu mai bun in tine!
De aceea, te invit sa urmezi, impreuna cu copilul tau, pasii de mai jos:
Pasul 1) Inainte de toate, ia-ti o clipa de liniste si intreaba-te:
- Ce este important pentru mine, in viata?
- Care sunt acele valori pe care vreau sa le transmit copilului meu?
Pasul 2) Scrie aceste valori
Poti sa le scrii pe patratele mici de hartie si sa le lipesti pe frigider, de exemplu.
Pasul 3) Vorbeste-i copilului tau despre ele
Explica-i de ce e important pentru tine un anumit lucru si ce consideri tu ca aduce cu sine respectarea acelei valori.
Pasul 4) Aminteste-ti in fiecare zi ca esti un model pentru copilul tau
Ofera-i copilului tau un exemplu, in fiecare clipa, al modului in care tu respecti acele valori.
Pasul 5) In cazul in care gresesti, recunoaste asta in fata copilului tau
Copilul oricum vede atunci cand tu nu respecti ceea ce i-ai spus ca e important pentru tine.
Ii poti spune copilului tau ca iti pare rau ca ai gresit si ca te straduiesti sa fii mai bun. Copilul va aprecia sinceritatea ta si va intelege ca, desi ai gresit, lucrul acela continua sa fie foarte important pentru tine si tu iti doresti sa il respecti.
In felul acesta, pe de o parte copilul va intelege ca greseala este un lucru normal, ca toti oamenii invata din greseli, si, pe de alta parte va fi sigur de ceea ce e cu adevarat important pentru tine. Nu va mai simti confuzie si va invata, in timp, sa respecte ceea ce tu consideri ca este important pentru tine.
Pasul 6) Intreaba-ti copilul ce este important pentru el si respecta acele lucruri
Parintii au impresia ca ai lor copii ar trebui sa preia automat toate valorile pe care le au ei.
Copilul tau va prelua doar acele valori pe care tu le respecti, cu toata fiinta ta.
Si, va mai avea si alte valori, pe care si le va construi singur, in functie de temperamentul, felul lui de a fi, profesorii, prietenii si multi alti factori pe care tu, de multe ori, nu ii poti controla.
E esential sa stii ce este important pentru copilul tau si sa respecti acele lucruri.
Pentru ca respectul, increderea si iubirea sunt pilonii de sustinere ai unei relatii autentice si armonioase cu copilul tau.
Poate ca deja ai facut toate acestea cu copilul tau si ai avut rezultate minunate. In acest caz, te felicit si te rog sa ne impartasesti povestea ta, printr-un comentariu la acest articol, pentru a-i inspira si pe alti parinti.
Poate ca ai incercat sa faci asta, insa ai intampinat dificultati de tot felul. In acest caz, te rog scrie-ne despre provocarile tale, poate te va ajuta sa vezi cum se vede situatia din mai multe puncte de vedere.
Sau poate ca nu te-ai gandit pana acum atat de serios la acest aspect. In acest caz, te invit sa parcurgi cei 6 pasi impreuna cu copilul tau si sa vezi ce se intampla. Astept cu nerabdare un comentariu in care sa ne spui cum a fost.
Oana Popa
Business&Life coach, specialist in coaching emotional pentru copii
credit foto: freedigitalphotos.net
Horoscop 2025. MUTĂRI astrale MAJORE! Previziuni astrologice complete pentru toate zodiile
Venus în Vărsător 7 decembrie 2024 – 2 ianuarie 2025. Cum se transformă prietenia și relațiile?
