Cum recunoști semnele timpurii ale anxietății la școlari. Ce transmite copilul chiar dacă nu știe cum să le spună
5. Își pierde interesul pentru jocuri sau prieteni
Un copil care devine brusc apatic, preferă să stea singur și nu mai are chef de jocuri poate fi copleșit emoțional.
Atenție, nu orice moment de retragere înseamnă anxietate — dar dacă starea persistă săptămâni la rând, este un semn că are nevoie de ajutor.
💡 Ce poți face: petrece timp cu el fără scopuri educative.
Gătiți ceva împreună, mergeți la plimbare, desenați. Prezența ta calmă e mai vindecătoare decât orice sfat.
6. Întrebări obsesive și nevoie de reasigurare
Copiii anxioși cer des confirmări:
„O să fie bine?”, „Dacă întârzii?”, „Sigur vii să mă iei?”, „Dacă greșesc ce se întâmplă?”.
Este modul lor de a căuta controlul asupra incertitudinii.
💡 Ce poți face: oferă răspunsuri scurte, dar ferme, fără să alimentezi ciclul de teamă.
„Da, voi fi acolo.”
„Și dacă greșești, e în regulă. Înveți.”
7. Îți spune „nu pot dormi” sau are coșmaruri
Problemele de somn sunt un indicator frecvent al anxietății.
Copilul se teme să adoarmă, spune că aude zgomote sau că visează urât.
Uneori, frica se amplifică seara, când mintea nu mai are alte distrageri.
💡 Ce poți face: creează o rutina de seară predictibilă: baie caldă, poveste, lumina difuză, evitarea ecranelor.
Rutina calmează sistemul nervos și dă siguranță.
Cum poți ajuta un copil anxios
- Fii oglinda lui calmă, nu furtuna care amplifică emoțiile.
- Înlocuiește critica cu curiozitate și blândețe.
- Caută sprijin specializat dacă starea persistă sau interferează cu viața școlară.
- Nu-l forța să „fie curajos” — ajută-l să înțeleagă că și curajul înseamnă să mergi mai departe chiar și când ți-e frică.
Exercițiu simplu de conectare
În fiecare seară, pune-i trei întrebări:
- Ce ți-a plăcut cel mai mult azi?
- Ce te-a făcut să te simți neliniștit?
- Ce ai vrea să facem mâine diferit?
Acest dialog zilnic construiește siguranță emoțională și îl învață să-și recunoască trăirile.
Anxietatea nu este o rușine și nici un eșec parental. Este un semnal de alarmă blând, care te invită să fii mai atent la lumea interioară a copilului tău.
Cu răbdare, empatie și sprijin, orice teamă se poate transforma într-o lecție de curaj și încredere.
Nu e nevoie să fii un părinte perfect. Doar unul prezent și cald.
Surse utile:
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2
