E cineva dintre dumneavoastră care nu-și amintește de textul lui Mihail Sadoveanu în care se realizează un portret idealizat (?) al profesorului numit domnul Trandafir?
Un text depășit, propagandist..se aud unele voci dintre cele ale publicului-cititor…
Totuși, putem încerca, inclusiv de dragul reflecției, să vedem se trăsături ale dascălului Trandafir se pot regăsi în realitatea profesorilor de la școala Aletheea, în condițiile în care ficțiunea este, în acest caz, o oglindă fidelă a lumii noastre.
Și când mă gândesc bine, când judec cu mintea de-acum, când caut să adun unele fapte pe care atunci, copil, le treceam cu vederea, găsesc cu mirare că Domnu era un om hărțuit de administrație, că cu greu își ducea gospodăria lui, că venea de multe ori amărât, ca să ne dea cu dragoste învățătura de toate zilele… Dar atunci nu n-avea altă grijă decât să ne spuie istorii mișcătoare.( Domnul Trandafir- fragment, Mihail Sadoveanu)
Profesorul este el însuși o fință unică! Are propriile nevoi, e o colecție unică de inteligențe, are propriile frustrări și dificultăți- chiar în a face față unui sistem ale cărui reguli nu le înțelege întotdeauna. Profesorul are viață personală și nu locuiește la școală, așa cum cred unii copii (până prin clasa a IV-a!). Esențială este dragostea pentru copiii de la școală, care este pentru el un al doilea cămin, o a doua familie.
Domnul nostru ne-a învățat rugăciuni, ne-a învățat cântece care erau așa de frumoase pentru copilaria și sufletele noastre, deși nu le înțelegeam bine; ne-a învățat să credem și în alte lucruri, în trecut și vrednicia noastră, lucruri pe care mulți le batjocoreau în acea vreme; ne-a învațat multe, de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în sufletul ca semințe bune ce au înflorit bogat mai târziu…( Domnul Trandafir – fragment, Mihail Sadoveanu)
Profesorii de la Aletheea cred în relațiile pe care le construiesc EMPATIC împreună cu elevii, au curajul să inoveze și să-și asume responsabilitatea pentru modelele la care se raportează. Deconstruiesc și reconstruiesc creativ domeniile cunoașterii. Stau departe de stereotipii, de clișee și-i provoacă pe elevi să facă același lucru! NU folosesc catalogul ca să disciplineze. SE JOACĂ MULT ȘI SE BUCURĂ DE ORICE REALIZARE! Caută soluții împreună cu cei mici, negociază și o iau de la capăt când ceva nu iese cum și-au propus. Învață ei înșiși de la cei din jurul lor și sădesc, pe tăcute, semințele Binelui, ale Frumosului și ale Adevărului.
Tu bagi de samă că nu-ți vorbesc de gramatică și de aritmetică. Și nici nu-ți voi vorbi. Acestea se făceau bine: băieții învățau după puterile lor; dar sunt niște lucruri așa de neînsemnate când le pui față în față cu învățătura cealaltă, sufletească, ce ne-o da Domnu! Și ne-o da această învățatură nu pentru că trebuia și pentru că i se plătea, ci pentru că avea un prisos de bunătate în el și pentru că în acest suflet era ceva din credința și curățenia unui apostol.(Domnul Trandafir – fragment, Mihail Sadoveanu)
Pentru cei de la Aletheea, școala este spațiul unde aventura cunoașterii e autentică, individualizată, bazată pe valori clasice, atentă la emoții și atitudini. Centrarea pe elev, personalizarea demersurilor didactice chiar se întâmplă, pentru că profesorii văd dincolo de propria disciplină, dincolo de simplele conținuturi ale programei, care nu sunt un scop în sine, ci devin un pretext pentru descoperire și învățare autentică, pentru reflecție, pentru dezvoltare personală. DE CE? rămâne întrebarea esențială pentru orice experiență care să fie cunoaștere profundă a sinelui, a celuilalt, a lumii…cu toate frumusețile și durerile ei.
Ca dânsul poate au mai fost mulți /…/care totuși au izbutit să-și îndeplinească cu bine menirea. ( Domnul Trandafir – fragment, Mihail Sadoveanu)
Îndraznim să amintim inclusiv de Socrate, de Constantin Noica… pe care îi prețuim și noi, profesorii de la Aletheea!
Un elev din era zappiens vorbește despre profesor și școală
1. Ce îți place cel mai mult la școala unde înveți?
Ora de matematică pentru că învățăm multe lucruri folositoare și interesante. Mă pricep la mate, mi-e ușor și mă simt bine.
2. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai schimba în școala ta, dacă ai putea (program, ore, ce vrei tu)? Nu utopic, ci serios!
Să fie pauzele mai lungi (de 30/40 de minute!!), orele să înceapă la ora 9.00, să nu mai scriem ATÂT de mult și fără sens, nici ca teme, nici în clasă! Să avem FOARTE PUȚINE teme și să să ne uităm la filme în clasă!
3. Care crezi tu că sunt cele mai importante calități ale unui profesor?
Amuzant, sincer, corect, să se joace, să nu fie așa supărăcios (Zic și eu așa utopic, cum ai spus și tu mai înainte).
4. Cum este profesorul/ învățătorul ideal pentru tine? Fă-i un succint portret!
Profesorul ideal este cel care nu ne obligă să facem diverse (să memorăm poezii, să copiem chestii, să stăm smirnă, să scriem la infinit, să nu vorbim neîntrebați etc.), propune activități pe perechi/grupe, este amuzant, nu ne ceartă mult.
5. Îți place la școală? Da/Nu?De ce?
Nu, pentru că este plictisitor, deoarece scriem mult, ni se ia din pauze și din ora de matematică ca să lucrăm limba română. Nu mă simt prea liber și mereu vorbesc în barbă!
(interviu luat elevului David Breabăn, 9 ani și jumătate, clasa a III-a, la o școală normală din București)
Credeți că un profesor care împărtășește valorile și viziunea Aletheea (în esență, mai apropiat sau mai puțin apropiat de modelul examinat în prima parte a articolului?- vă invităm să găsiți dumneavoastră un răspuns!) ar fi determinat alte răspunsuri la întrebările adresate lui David?
DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.
Autor: Prof. limba și literatura română, Aniela Mancaș – Scoala Aletheea
