Muzica din stele, pentru copii

Şcoala Aletheea vă spune din start: aici copiii vor învăţa să devină oameni. Fiecare obiect de învăţământ are însemnătatea sa și fiecare dascăl propune în această şcoală o viziune nouă asupra educaţiei, o educaţie de secol XXI. Iată, spre exemplu, ce înseamnă muzica, estetica, pentru elevii noștri.

 

Orice om îşi poate pune, la un moment dat, întrebarea: care este, de fapt, rostul muzicii, într-o societate în care el este unica fiinţă raţională, capabilă, cu alte cuvinte, să aibă propria conştiinţă, să privească în jur obiectiv-critic sau dimpotrivă, pur subiectiv?

 

Muzica este un complex de întâmplări sonore, iscate cu bună ştiinţă şi în concordanţă cu necesitatea continuă a armonizării interioare a fiinţei umane. Aş aminti, pe bună dreptate, că nu există boli ci numai dizarmonii într-un sistem care e făcut să funcţioneze optim, sănătos, dacă nu ne străduim să-l dezechilibrăm sau chiar să-l distrugem, ignorând simplitatea complexităţii sale (ca să compun un sofism). Omul este conectat permanent, universal, la armonia sferelor, spunea Pitagora. Adică la planete, stele şi galaxii. Asta înseamnă că omul moşteneşte genetic ceea ce s-a plămădit prin Suflarea Divină la Marele Început: armonia. Planetele, stelele, galaxiile, în cer, produc un soi de rumoare, un psophos, afirma Pitagora. Această „rumoare” nu este însă un zgomot, ci este de natură matematic-muzicală, cuantificabilă cu exactitate prin proporţii, rapoarte numerice, în marea scală a undelor electromagnetice. În cer, va să zică, sunt prezente permanent sunete muzicale. Mai mult, materia bine organizată care dă naştere pe pământ fiinţei numite om, conţine în ea această „taină” universală: armonia. Ne naştem cu o muzică în noi, prezentă în fiecare celulă care ne compune. Nu e uluitor?

 

Muzica era socotită de grecii antici ca una dintre artele de căpătâi ale societăţii. Aşa se explică de altminteri aşezarea ei, mai târziu, la loc de cinste printre artele liberale. Platon nu-şi putea imagina cetatea sa ideală, fără o muzică sănătoasă, însufleţitoare, tonică, iar acest deziderat nu putea fi atins fără o educaţie corespunzătoare a copiilor, a tinerilor şi mai apoi a cetăţenilor atenieni. Mai mult decât atât, el vorbeşte în „Republica” despre nocivitatea muzicii lascive, triste, întâlnită printre oamenii de rând, care foloseau moduri muzicale slabe, ce se adresau unor suflete melancolice, dezenergizate.

 

Tolstoi era de părere că omul trebuie să se dezvolte liber, neconstrâns de vreun sistem educaţional, în concordanţă cu propria sa natură, care este bună prin naştere, numai că societatea o deteriorează prin corupţie, după cum susţinea Rousseau („L’homme naît bon, c’est la société qui le corrompt„). În lucrarea sa, Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni (1755) (Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes) Rousseau apela la o scurtă istorioară: „Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «Acesta este al meu!» și care a găsit oameni destul de naivi ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societății civile”. Dar de câte crime, războaie, ucideri, de câte mizerii și orori ar fi scutit omenirea acela care, numărând țărușii ori acoperind răzoarele, le-ar fi strigat semenilor săi: „Feriți-vă să-l ascultați pe acest impostor! Sunteți pierduți dacă uitați că roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este al nimănui!”? Apariția proprietății private duce la apariția conflictelor dintre oameni. Fiecare încearcă sa-și mărească averea și intră în luptă cu ceilalți. Astfel apar dominația și sclavia, violența și jaful. Apare „lupta tuturor, împotriva tuturor”, despre care vorbește Hobbes, definind omul ca o natură războinică, idee pe care Rousseau o combate cu înverşunare, readucând în prim plan natura pozitivă, constructivă, pacificatoare a omului.

 

Nu avem certitudini cu privire la natura omului, din naştere. Nu ştim dacă se naşte rău sau se naşte bun. Sunt două extreme care ţin de absurd, dacă nu se completează cu infinita scală cromatică, nuanţată, delicată dintre ele, care compune atât lumina albă cât şi muzica, deopotrivă. Omul devine. Permanent. Fiecare secundă a vieţii sale îl modelează. Nu îl educă, neapărat, dar îl formează, într-un fel sau altul. Pentru a (re)deveni o fiinţă armonioasă, omul are nevoie de educaţie. Are nevoie de şcoală şi de dascăli. Altminteri, va trăi planetar, în deplină sau mai puţin deplină înţelegere cu celelalte vieţuitoare, dar îşi va neglija componentele sale definitorii ca fiinţă gânditoare: propria sa conştiinţă, propriul său suflet şi propria sa spiritualitate.

 

Muzica apelează la sunete împletite în mod plăcut, dând naştere melodiei, armoniei, polifoniei. De la cântecul de leagăn la doină, de la cântecele din folclorul copiilor, la muzica tarafurilor din veacul trecut, de la bocete şi incantaţii la Bach, Vivaldi, Mozart, Beetoven, Chopin, de la Rahmaninov şi Stravinsky la muzica de jazz, pop, rock, folk, muzica se strecoară în sufletele noastre într-un mod în care cuvintele nu pot să o facă. Ea este, de aceea, dincolo de cuvinte. Un asiatic, un african, un european sau un american, având în faţă o partitură şi un instrument muzical pe care îl stăpâneşte prin educaţie, nu are nevoie de nici măcar un singur cuvânt pentru a cânta o compoziţie de Bach sau Enescu.

 

Muzica poate suna şi neplăcut, în dizarmonii trecătoare. Ea este, prin morfologia sa, dar şi prin sintaxa sa, o formă de cunoaştere. O filosofie sau o musico-sophie, cum inspirat a denumit-o muzicologul român George Bălan. Muzica este şi o formă de divertisment, dătătoare de bună dispoziţie, ea, împreună cu ritmurile cele mai variate pe care le cuprinde, generează arta dansului. Copiii care învaţă muzica învaţă acel ceva tainic, care îi defineşte şi îi ajută să se înţeleagă mai bine pe ei înşişi. Îi ajută să fie mai echilibraţi, mai ordonaţi, antrenează memoria şi clădeşte sentimentul de speranţă, de lumină interioară.

 

La Şcoala Aletheea copiii vor învăţa şi muzică. Ce poate fi mai minunat?

 

 

DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.

 

 

Prof. dr. Ioan Mihai Cochinescu – Scoala Aletheea

 

 

www.aletheea.ro

 

 

Photo copyright 2014 Ioan Mihai Cochinescu