Parlamentarii noştri au găsit soluţia, zic ei, pentru stoparea avorturilor şi, implicit, pentru creşterea natalităţii: avizul psihologic. Un fel de carnet de avort pe care îl obţii de la psiholog. Aşa cum viitorii şoferi se duc la cursuri, află cum se conduce o maşină, află regulile de circulaţie şi riscurile la care se expun singuri când s-au suit în maşină şi au pornit la drum, cam aşa se întâmplă şi cu femeia care vrea să facă un avort. Pentru a i se îmâna avizul psihologic pentru avort, ea va primi lecţii despre cum s-a petrecut concepţia, despre cum a evoluat copilul de la concepţie, la săptămâna de sarcină curentă, despre riscurile la care se expune femeia în urma intervenţiei chirurgicale şi despre riscurile psihice ulterioare avortului. Mai mult, i se prezintă şi un „tablou” al fătului pentru sensibilizare. După ce a luat la cunoştinţă toate acestea, femeia are timp de gândire 5 zile. Dar decizia îi aparţine, zic aleşii, femeia este singura care decide dacă va face sau nu avortul.
Nu ţin partea nimănui. Nici a femeilor care vor să facă avort, nici a celor care sunt total împotriva avortului. Fiecare are dreptul să facă ce vrea cu viaţa şi cu propriul corp.
Însă eu văd cel puţin două aspecte importante în această propunere de avort cu aviz psihologic.
Dacă tot se vrea a se face o educaţie sexuală a femeilor (în special a celor de la ţară, zic iniţiatorii legii), mă întreb, de ce nu s-ar putea face aceste „cursuri” cu femeile (şi de la ţară, şi de la oraş) înainte de a se confrunta cu o eventuală sarcină nedorită. N-am învăţat noi oare, încă de mici, că mai bine să previi decât să tratezi? De ce nu am participa la cursuri care să le înveţe pe mame cum să-şi educe băieţii şi fetele în materie de sex. Da, ştiu, am fost generaţii de copii crescuţi cu ruşinea şi pudoarea. Dar vremurile s-au schimbat. Copiii noştri fac sex de la 12-13 ani. Părinţii se străduiesc să-i înveţe cât pot de multe. Mai cu ruşine, mai cu perdea. Dar poate psihologul ne va ajuta ce să le spunem copiilor. Poate psihologul ne va ajuta să nu mai transformăm ginecologul în bau-bau care verifică virginităţi, ci în medicul de care depinde sănătatea şi viaţa unei femei. Decât să dăm banii pe avizul psihologic pentru avort, poate ar fi mai bine să dăm aceiaşi bani pe educaţia noastră şi a copiilor noştri în materie de sex, de prevenire a sarcinilor nedorite, de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală.
Al doilea aspect se referă la creşterea natalităţii. Pornind de la statisticile dure potrivit cărora la 100 de naşteri se fac aproximativ 35 de avorturi, conducătorii noştri spun că această măsură va conduce la scăderea numărului de avorturi. Oare sunt chiar atât de naivi să creadă că de frica unui aviz psihologic nu vor mai face femeile avort? E adevărat că la noi încă este împământenită ideea că dacă te duci la psiholog înseamnă că eşti nebun, dar nici chiar aşa. Probabil, se va ajunge ca pe vremea lui Ceauşescu când femeile făceau avorturi care pe unde puteau şi se murea pe capete. E adevărat, noua lege nu interzice avortul, dar se vor găsi destui „binevoitori” care vor încălca litera legii şi care vor presta avorturi chiar şi fără prezentarea „carnetului” de avort.
Zicea doamna Sulfina Barbu (unul dintre iniţiatorii legii) că femeile din România recurg una-două la avort fără să se gândească că o întrerupere de sarcină costă 200 de lei, pe când un sterilet doar 18 lei. Ce credeţi, în cele 5 zile pe care le are la dispoziţie pentru primirea avizului psihologic de avort, femeia gravidă care vrea să întrerupă sarcina, se va gândi vreo clipă la sterilet? Un fel de „Mamă, ce ieftin era şi eu habar n-aveam de asta!”. Nu cumva, în cele 5 zile, se va gândi să dea acum 200 lei sau să dea în fiecare lună de sarcină 250 lei (cât costă cu aproximaţie o ecografie)? Să dea acum 200 de lei sau să dea 450 cât costă ecografia de trimestrul II cu morfologie fetală? Să dea acum 200 de lei sau 1000 pe puţin şpagă la naştere? Să dea acum 200 de lei sau să crească un copil cu 42 de lei alocaţie?
Eu cred că acestea vor fi întrebările care vor măcina mintea femeilor, mai ales a celor de la ţară la care tot fac referire aleşii neamului că nu sunt instruite suficient în materie de avorturi.
Dacă se vrea natalitate sporită, de ce trebuie să plătească mamele mii de lei pe analize? De ce nu s-ar putea face gratuit, din moment ce mamele cotizează o sumă frumuşică la bugetul de sănătate? Dacă se vrea natalitate sporită, de ce nu se cresc alocaţiile la copii? De ce nu se fac grădiniţe/şcoli? Dacă ar fi suficiente de ce sunt 40 de copii într-o grupă/clasă? De ce divorţează părinţii, de ce fac mutaţii în buletin, de ce îşi declară copiii handicapaţi pentru a-i putea înscrie la grădiniţă/şcoală? De ce nu se încurajează angajatorii să facă creşe/grădiniţe în instituţii, pentru ca mamele să vină cu copilul la serviciu şi să-l lase pe mâini bune până îşi termină programul, fără să plătească sau să plătească o sumă decentă?
Chiar credeţi că un aviz psihologic le va face pe mame să se gândească vreo clipă la natalitatea în scădere a ţării? Eu, una, sunt sceptică şi mă gândesc cu groază la numărul de femei care vor avorta fără „carnet”!
Aştept şi părerea voastră.
Adriana Văduva
Redactor şef www.sfatulparintilor.ro
