Pentru Vlad Tăușance, materiile preferate au fost strâns legate de profesorii preferați. Oameni de la care a avut de învățat lucruri dincolo de granițele manualelor și ale disciplinelor predate, mai exact acele lucruri care l-au ajutat să își traseze granițele propriei vieți. „M-au învățat că încrederea se câștigă și drepturile includ obligații”, spune Vlad Tăușance. Ce ar schimba azi în educație? „Aș face tot ce se poate face pentru a reda demnitatea și speranța profesorilor, pentru a-i reconecta la propria motivație, dar și la realitatea orei”.
Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?
Materiile preferate au fost strâns legate de profesorii preferați. Am iubit istoria cât timp am avut un profesor îndrăgostit de Napoleon și de azteci. Am urât-o mai apoi, când am schimbat școala și m-am înecat în cifre și domnitori. Am ajuns la naționala de filosofie pentru că am avut parte de un profesor-mentor, care mi l-a explicat pe Pascal în fața cazanului de țuică, la casa lui din suburbie, iar apoi m-a pus să predau colegilor mei ce deprinsesem în lecțiile duminicale. Am rămas în relații strânse cu franceza pentru că eram într-o clasă bilingvă de top, într-un liceu cu performanțe naționale foarte bune. Franceza îți ridica statutul și-ți deschidea ușa către schimburi internaționale și, deloc neglijabil, către o bibliotecă vastă de bandă desenată. Deși scriam încă din liceu, am urât literatura română ca materie, din cauza unui profesor tipicar până la manie.
Cum te-au influenţat profesorii în alegerile ulterioare?
Sunt, ca adult și profesionist, rezultatul liceului meu, nu al facultății pe care am și abandonat-o. În liceu am învățat cu forța ce înseamnă o bibliografie, din mers cum se scrie o dizertație, atent cum se construiește și dezasamblează un discurs, pasional cum se citește proză și teatru. Facultatea de științe politice mi s-a părut o glumă proastă ca experiență de învățare, o degringoladă de cursuri lipsită, practic, de profesori autentici. Cred că este și trauma care m-a împins să experimentez în domeniul educației alternative. Bonus, bunicul meu din partea tatălui a fost profesor, iar bunica mea învățătoare.
Cum ai fi vrut să fie predate materiile care te-au preocupat
Materiile pe care le-am iubit erau predate fie foarte liber, la limita programei, fie intensiv. Terminam, de exemplu, manualul oficial de franceză în câteva săptămâni, apoi parcurgeam două manuale din Franța, plus elemente de istorie și civilizație franceză. A fost perfect așa. N-aș schimba mare lucru, ba chiar aș scala abordarea.
Citeste continuarea pe CEAE.ro.
Acum sunt citite aceste articole
