SaferKidsOnline by ESET: Se pot desprinde copiii de telefon sau sunt cuprinși de FOMO (Fear Of Missing Out)?

FOMO, acronim pentru sintagma engleză Fear Of Missing Out (teama de a nu rata evenimente, de a nu fi lăsat pe dinafară), este asociat de cele mai multe ori cu o permanentă  anxietate socială. Persoana care trece prin această stare simte că atunci când lipsește dintr-un anumit loc sau grup, ceilalți se simt foarte bine și savurează momentul, iar ea „pierde” acest lucru. 

Fenomen întâlnit atât la copii, cât și la adulți, FOMO se identifică printr-o simptomatologie foarte variată. Cum și când poate ajunge un copil să fie afectat de FOMO? Și cum poate fi prevenită dezvoltarea și răspândirea în rândul adolescenților? Într-un interviu acordat pentru portalul www.saferkidsonline.eset.com/ro, psihologul Jarmila Tomková, exemplifică și detaliază cum FOMO influențează sănătatea mintală a copiilor.

Cum poți defini „frica de a pierde”? Este FOMO diferit de excluderea socială, regret sau invidie?

„FOMO este asociat cu toate aceste sentimente. Persoanele afectate pot simți regret și pot trece prin momente de nehotărâre sau pot crede că nu sunt atât de fermi la capitolul alegeri și că nu își trăiesc viața la fel de intens ca alți oameni. Acest sindrom apare de obicei atunci când individul traversează o perioadă dificilă și nu este complet fericit de el însuși. Prin urmare, ajunge să se focuseze și mai mult pe monitorizarea împrejurimilor, pentru a găsi validarea că este suficient de bun și nu pierde nimic. Printre efectele pe care FOMO le provoacă, se numără anxietatea și sentimentul de dependență. Această analiză a vieții altora poate, mai degrabă, induce o stare depresivă, în loc de seninătate și bucurie.”

Există o legătură strânsă între FOMO și site-urile de rețele sociale, pe care generațiile mai tinere le folosesc în mod activ și preponderent. FOMO se poate manifesta însă și la persoanele în vârstă?

„Răspunsul este da, se poate. Oamenii care se luptă cu FOMO sunt dependenți de aceste cunoștințe și simt constant nevoia de a ști ce se întâmplă în jurul lor. Pentru adulți, acest lucru se poate manifesta în diverse feluri, unul dintre acestea fiind urmărirea constantă a emisiunilor de știri, din frica de nu rata niciun detaliu. Există însă o diferență între a viziona știrile în fiecare zi, fără a pretinde să descoperi totul și a viziona știrile încontinuu, fără să te poți desprinde de emisiune pentru a nu lăsa nimic deoparte. O altă componentă ce poate declanșa FOMO sunt rețelele sociale: adulții se pot simți tentați să-și verifice constant profilul pentru a se asigura că nu pierd contactul cu prietenii sau colegii, tendințele sau activitățile actuale sau recunoaștere din partea celorlalți.”

Puteți să ne dați un exemplu concret de astfel de situație în care un adult s-ar putea găsi?

„Să analizăm următorul scenariu: un individ experimentează nesiguranță la locul de muncă. O astfel de persoană are tendința să fie mai activ și mai dependent de postările (personale sau ale altor membri) din grupurile de lucru online și verifică mult mai frecvent chat-urile grupului de lucru. Un factor foarte important este dispoziția psihologică în care cineva face aceste activități online.”

Cum afectează FOMO diferitele grupe de vârstă de copii? Poate prezenta un risc mai mare pentru adolescenți, luând în considerare că acestui fenomen îi priește o perioadă de criză și se intensifică în cazul unei stime de sine scăzută?

„La adulți, FOMO poate apărea din motive personale (te desparți de partenerul tău sau ești celibatar și te simți singur) sau profesionale (ești concediat). În acele momente, apare îndoiala și senzația de eșec, ceea ce poate deschide ușa către sindromul FOMO. Conform tuturor cercetărilor în psihologia dezvoltării, adolescenții sunt deosebit de vulnerabili, deoarece stima de sine este mai fragilă. În această etapă de dezvoltare, autoevaluarea este strâns legată și influențată de ceea ce gândesc și fac alții. În consecință, adolescenții resimt cel mai mult frica de omisiune. Ei sunt în căutarea unui rost și unui loc și vor să se simtă acceptați de mediul înconjurător. Frica de excludere poate fi principalul motiv al prezenței lor permanente pe rețelele sociale. Ei doresc să se autoafirme și de aceea interacționează constant cu alți oameni.”

Rețelele sociale prezintă totuși un miraj, o iluzie că toți ceilalți fac lucruri și trec prin experiențe extraordinare?

„Da, acesta este un fenomen des întâlnit. Vizualizarea de lucruri mult mai interesante pe care le fac ceilalți te îndeamnă să vrei să faci și tu parte din acea lume, astfel începi dialoguri cu mulți dintre cunoscuți. Este o linie fină între senzația inițială de relaxare și verificarea conversațiilor aproape compulsivă, pentru a vedea dacă interlocutorii au dat sau nu, un răspuns. Prin urmare, mixul între singurătatea și rețelele de socializare folosite intens te predispun la și oferă teren favorabil pentru dezvoltarea FOMO. Dacă ne referim la cum poți gestiona acest fenomen, un adult poate face față acestor sentimente dar adolescenții de 14 ani, spre exemplu, s-ar putea să fie total depășiți de situație.” 

FOMO poate provoca tulburări de concentrare, iar în cazuri extreme poți ajunge să simți că trebuie să ieși, că nu mai poți rămâne în casă. Astfel, se poate să ignorăm nevoile noastre de bază, cum ar fi somnul și odihna?

„Aceasta este o observație excelentă. Nevoia constantă de a verifica ce fac ceilalți și anxietatea, sentimentul de a nu putea sta întins în pat, duc la dereglări ale somnului (ai nopți albe în care rămâi treaz fără să poți să adormi sau să te odihnești) sau la impulsul de a te mișca încontinuu (nu poți pur și simplu să stai locului). Acest echilibru între timp activ și timp de odihnă trebuie găsit de fiecare în parte.” 

În ce măsură acest comportament este determinat cultural?

„Frica de omisiune este, într-o oarecare măsură, rezultatul tendințelor actuale din societate. În multe spectacole, emisiuni sau postări populare printre adolescenți, se prezintă un scenariu similar: personajele principale ies adesea și petrec, arată fără cusur la orice oră și fac mereu activități atrăgătoare. Dacă locuiești în mediul urban, să spunem într-o metropolă, te poți identifica cu această dorință de a ieși mai mereu – orașul este viu, vibrant, plin de atracții. Marketingul digital ajunge să ne conducă, iar noi ne însușim anumite atitudini, cumpărăm anumite produse sau chiar ne dorim valori create artificial.”

Pandemia COVID-19 a schimbat cu ceva aceste tendințe? 

„Așa și așa. Pe de o parte, pandemia ne-a ținut acasă, dar pe de altă parte, a trebuit să adaptăm o mulțime de activități la varianta online. Nevoia de a rămâne conectat a venit natural și s-a dezvoltat cu atât mai mult cu cât foarte multe cursuri sau conferințe au fost  susținute virtual. Unii oameni au început să urmărească anumite emisiuni/seriale de televiziune pentru a fi la curent, pentru a ține pasul cu ceilalți. În aceeași manieră, începi să faci pilates sau yoga, doar pentru că toți ceilalți o fac. Pandemie sau nu, sentimentul de anxietate rămâne în continuare declanșatorul general. COVID-19 nu a schimbat atât de multe lucruri. În prezent, și mai mulți oameni se simt anxioși sau anxietatea lor anterioară a fost amplificată, cu precădere din cauza reducerii oportunităților de interacțiune socială. Astfel, ne-au lipsit circumstanțele pentru a ne crește stima de sine sau de a simți bucuria. În concluzie, restricțiile asociate cu perioada unei pandemii ne expun riscului de FOMO.” 

 Este posibil să se minimizeze FOMO fără reducerea folosirii tehnologiei aferente?

„Deși copiii își folosesc în mod constant telefoanele și simt nevoia să se uite la ecran de mai multe ori pe oră și să urmărească ceea ce se întâmplă, acesta nu este un indiciu clar pentru părinți pentru identificarea FOMO. Dacă adolescenții sunt îndrăgostiți, aceștia își verifică mereu telefoanele – aici nu există vreun sindrom. Cu toate acestea, dacă tinerii fac prostii pentru a atrage atenția sau resimt îndoiala și se simt defavorizați, primul pas este să aveți o discuție deschisă cu ei.  Astfel, problema este pe jumătate prevenită. Un alt mod de a-i sprijini este să-i ajutați să conștientizeze existența acestei afecțiuni. Explicați-le că această anxietate și teamă de omisiune au existat din toate timpurile (astfel nu lăsăm senzația că respingem rețelele sociale), și că riscul de FOMO, asociat în prezent cu rețelele sociale, este un fenomen social. Interzicerea rețelelor de socializare nu este o soluție.”

Ce altceva pot influența părinții?

„Putem influența timpul petrecut de copiii noștri pe rețelele sociale – pentru copiii mici se recomandă o perioadă cât mai limitată. Putem, de asemenea, să îi facem conștienți de cum se simt când petrec o jumătate de oră față de patru ore pe Facebook sau Instagram în fiecare zi. Putem realiza un mic atelier pentru copii, în care să integrăm, ca într-un joc, situații și abordări din alte familii, rezultate ale cercetărilor legate de subiect sau exemple din propria noastră experiență. Ajutați-i să realizeze că unele profiluri sau conținut de pe internet nu le aduc niciun beneficiu. Explicați-le cum funcționează de fapt industria publicitară și că anumitor lucruri nu trebuie să le acorde atâta importanță. Ajutați-i cu o tranziție cât mai lină printr-o perioadă plină de provocări a vieții lor. Trebuie să recunoaștem că pubertatea nu este tocmai distractivă.” 

Ce trebuie să facă un părinte astfel încât copiii să nu-și dorească mereu aprobarea celorlalți, să se poată accepta așa cum sunt și să nu fie influențați atât de ușor de realitățile rețelelor sociale?

„Părinții pot, de exemplu, să evidențieze mereu trăsăturile unice ale copiilor lor, să le spună cât de mult îi îndrăgesc, să le prețuiască unele dintre calități – sunt de evitate laudele orientate spre performanță, fiind preferate aprecierile pentru creativitatea, abilitățile, perseverența și atenția lor. Ajutați-i să se simtă în largul lor, să conștientizeze că sunt ființe originale și deja suficient de buni așa cum sunt. Astfel, copiii vor ști ce-i determină să facă ceea ce fac și vor înțelege care sunt nevoile lor reale, sursele de energie și de motivație.”

Așadar, putem spune că folosirea în mod excesiv a dispozitivelor electronice (telefoane și tablete) devine o adevărată problemă în rândul copiilor și adulților. Copiii nu se pot desprinde de ecranele mobile și pun pe plan secund sau desconsideră activități obișnuite cum ar fi joaca, în special în aceste vremuri, când își petrec mare parte din timp în casă. Părinții au nevoie de sprijin în acest sens și, în mod surprinzător, tot tehnologia este soluția care le poate oferi un ajutor substanțial. O aplicație de control parental dispune de elemente care îi ajută pe cei mici să-și formeze din timp obiceiuri mai sănătoase pentru folosirea telefoanelor mobile.  

Spre exemplu, aplicația ESET Parental Control pentru Android, ce poate fi descărcată într-o versiune gratuită pe Google Play, include posibilitatea de a gestiona timpul petrecut de copii pe anumite dispozitive și de a controla conținutul web neadecvat, analizând în același timp cât de potrivite sunt aplicațiile în raport cu vârsta lui. 

Aplicația ESET Parental Control a fost dezvoltată cu cele mai avansate funcționalități de monitorizare și protecție posibile. 

Pe de altă parte, dacă vă doriți o simplă aplicație cu care să consolidați securitatea telefonului sau tabletei cu Android, puteți alege ESET Mobile Security. Soluția poate fi descărcată gratuit în magazinul Google Play și vine cu o tehnologie antivirus puternică, protecție pentru plățile online și o componentă Anti-Theft (în caz de pierdere sau furt, aceasta vă permite să localizați dispozitivul). 

Ambele soluții pot fi testate gratuit, pentru a vă familiariza cu interfața și caracteristicile acestora. Despre ESET Parental Control puteți găsi mai multe detalii aici, iar despre ESET Mobile Security aici.