Acesta e filmul care iti va reda increderea in cinematografia romaneasca. O comedie romantica (in sfarsit!), dulce-amaruie, despre un cuplu de varsta mijlocie plictisit, cenusiu, mediocru, rutinat, in care mirosul viselor moarte inabusa orice tentativa de (re)apropiere si singurul subiect de conversatie a ramas de ani buni fiul lor, acum adolescent rebel convins ca va fi super-star.
In timpul uneia dintre deplasarile cu orchestra (rolul lui era sa dea paginile partiturilor), Gabriel descopera miracolul Internetului si al camerelor de chat, cam in acelasi timp in care sotia lui, Gabriela, descopera si ea acelasi lucru in timp ce se afla la curatatoria la care lucreaza. Oricat de previzibil, tot e amuzant si induiosator sa vezi ca cei doi, dintre toti oamenii de pe planeta tot unul pe altul se aleg si se gasesc chiar si in infinitul ciberspatiu. Gabi si Gabi se indragostesc unul de altul si isi continua relatia virtuala unul cu altul furisandu-se si ascunzandu-se unul de altul ca sa-si scrie… unul altuia. Fiul lor simte ca e ceva in neregula, dar la inceput e prea preocupat de visele lui de celebritate (trebuie doar sa afle CUM, dar sigur va fi un star) si de imbogatirea listei cu cuceriri sexuale. Insa cand maica-sa incepe sa vina acasa dimineata in lipsa tatalui… Vladimirdevine brusc campion al valorilor de familie si devine tot mai tulburat de ceea ce se intampla in relatia parintilor lui. Discutiile dintre mama si fiu sunt delicioase, iar Vladimirprobabil ca e primul adolescent real portretizat intr-un film romanesc dupa Revolutie. Tentativele lui de a-si gasi talentul care-l va face celebru sunt delicioase si e savuros de urmarit lupta care se da in el intre buna educatie primita in primii ani de viata si impulsurile adolescentine irationale si stupide.
Lia Bugnar merita aplauze furtunoase pentru ca scris dialoguri care ii ajuta pe actori sa vorbeasca, in sfarsit, firesc, ca niste oameni adevarati, normal. Alexandru Maftei are meritul nu numai de a fi reusit sa aleaga actori ne-teatrali, perfecti pentru roluri, dar si sa elimine complet din filmul sau cadrele lungi, inutile, plicticoase, care ajunsesera sa fie marca filmului romanesc din ultimii ani. Montajul e facut cu economie, pe ecran se intampla mereu ceva, nici un cadru, nici o scena si nici un unghi de filmare nu se afla in film doar pentru ca “da bine” sau “e frumos” sau “e-te, mama, cum filmez!”.
Un film chiar bun, excelent jucat, amuzant si emotionant, cu o poveste care putea avea loc oriunde pe planeta, ceea ce ii confera universalitate, calitate complet noua in peisajul cinematografic romanesc.
Regia: Alexandru Maftei
Scenariul: Lia Bugnar
Cu: Dana Voicu, Ionel Mihailescu, Paul Diaconescu, Ana Popescu, Adrian Paduraru
Distribuit de Foarfeca Film
Foto: Port.ro
