Paraclisul Maicii Domnului. Când și cum se citește ca să îți alini suferințele trupești, pentru luminarea minții și întărirea credinței
Paraclisul Maicii Domnului – Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, strigă: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire: o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.
Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe scârbe se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Slavă…
Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că la tine scăpând acum îmi tind și sufletul și gândul meu.
Și acum…
Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cercetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Celui bun.
Cântarea a 3-a: Paraclisul Maicii Domnului
Irmosul:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, «Unule, iubitorule de oameni».
Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.
Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea sufletului și viforul scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos, începătorul liniștii, ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.
Slavă…
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți, ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una preacurată.
Și acum…
Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer ajutorul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a și a 6-a:
Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule… la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul: Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni… și îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând…
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a: Paraclisul Maicii Domnului
Irmosul:
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta. Tulburarea patimilor mele și viforul greșelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.
Slavă…
Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
Și acum…
Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
Cântarea a 5-a: Paraclisul Maicii Domnului
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.
Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut izbăvirea cea veșnică și pacea care covârșește toată mintea.
Slavă…
Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască și veșnică.
Și acum…
Tămăduiește, curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănătate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.
Cântarea a 6-a: Paraclisul Maicii Domnului
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și «viața mea s-a apropiat de iad», și ca Iona mă rog: Dumnezeule, «din stricăciune scoate-mă».
Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de putrejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.
Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești tulburarea năpastelor și izgonești asupririle diavolilor; de aceea mă rog totdeauna: izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.
Slavă…
Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvârșită și desfătare întru scârbe: de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână; și acum ne izbăvește din nevoi și din chinuri.
Și acum…
Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.
Preotul pomenește pe cei pentru care se face paraclisul, așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a.
Apoi ecfonisul și condacul, glasul al 6-lea:
Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință ne rugăm ție: grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
