Povesti de Craciun: Fratiorul de Craciun
Undeva departe, tocmai la Polul Nord, in Laponia, se afla casa lui Mos Craciun. Padurile de brazi inzapezite inconjoara ca niste straji palatul sau. In jur este liniste si pustiu, dar inauntru, in atelier, munca este in toi, mai ales in luna decembrie. Atunci nu mai este timp de nicio pauza.
Mos Craciun isi privi calendarul si spuse:
- Peste trei zile trebuie sa plec, iar scrisorile nu mai contenesc sa soseasca. Iata ca si azi ma asteapta o multime…
Isi puse ochelarii lui cei rotunzi si incepu sa citeasca.
Piticul Barba Argintie isi nota in carnetelul sau toate dorintele copiilor si la fiecare ora cobora jos la pitici, pentru a le da noua lista de cadouri. Deodata, Mos Craciun isi duse mana la frunte si incremeni. Barba-Argintie sari ingrijorat.
- Ce s-a intamplat? Ti-e rau?
- Nu mi s-a facut rau, ci foarte rau! Citeste aceasta scrisoare!
Barba-Argintie lua foaia si incepu sa citeasca:
Mos Craciun, de doi ani, cu dor,
Iti cer doar un fratior.
Tu imi trimiti numai papusele,
Hainute si carticele.
Nicusor a primit un fratior,
Care deja a implinit un anisor..
Te rog mult, indeplineste-mi dorinta.
Te astept! Cu drag, Ancuta.
-
Si ce-i asa de ingrijorator? Intreba piticul, ridicand din umeri. Copilul acesta vrea un fratior…
- Dar noi nu avem! spuse cu ingrijorare Mos Craciun.
- Harnicutul va reusi sa mestereasca o papusa frumoasa.
- Asculta-ma! Nu stiu daca trebuie sa rad la cuvintele tale sau sa ma infurii. Fratior inseamna bebelus. Be-be-lus !
Lui Barba Argintie ii cazu scrisoarea din mana.
– Bebelus?! Dar noi cumva suntem berze? Berzele se ocupa cu acest fel de cadouri.
Mos Craciun se apleca, lua scrisoarea de jos, o citi din nou si rasufla deznadajduit. Pana acum nu i s-a intamplat sa nu indeplineasca vreo dorinta a unui copil. Ce sa faca?
-
Cheama-i pe toti mesterii. Impreuna poate reusim sa ne gandim la o solutie, spuse el in soapta.
Dupa putin timp, acestia se stransera in jurul lui. Barba-Argintie le povestise despre neobisnuita scrisoare, iar acum fiecare venea cu o idee.
- Pot sa fac un omulet de ciocolata care sa semene cu unul adevarat, spuse Cofetarul.
- Sa fac cel mai nou model de papusi care clipesc si spun: “Maaa-maaa” ? se intreba Harnicutul.
- Eu propun sa fac un fratior-robotel. Va putea merge, iar fetita ar putea sa se joace cu el cat va dori ! Doar din cand in cand va trebui sa ii schimbe bateriile, le spuse Indemanaticul.
- Nu se poate… dadu din cap cu tristete Mos Craciun. Fratiorii-oameni nu au baterii!
- Am gasit ! striga Barba-Alba. Dupa cate stiu, bebelusii oamenilor seamana cu piticii. Deci trebuie sa trimitem pe unul dintre noi !
- Ha-ha! Bebelus cu barba?! se amuza Mos Craciun.
- Avem si pitici fara barba!
-
Da?! Nu am observat. Si care este acesta?
- Micutul Poznas! Ii raspunsera mesterii intr-un glas. In orice atelier ar merge, peste tot face numai pozne. Il chem chiar acum, sari Indemanaticul.
Intr-un minut el se intoarse cu un pitic, care isi tinea capul mereu plecat. Mos Craciun se apropie de el, il apuca de barbie si il privi cu uimire. Piticul, intr-adevar, nu avea barba. Si daca ar fi purtat hainele lui de pitic, ar fi semanat cu adevarat cu un bebelus de om.
- Unde iti este barba? intreba Mos Craciun.
- S-a transformat in fum… Pana am inteles eu ce se intampla, ea pur si simplu s-a transformat in fum… Am gasit cateva artificii si …
Mos Craciun izbucni in ras.
- Am inteles despre ce vorba. Dar ai plans atunci cand barba ta a luat foc?
-
Nu ! Eu nu pot sa plang!
- Asta este foarte rau! In doua zile trebuie sa inveti sa plangi.
- De ce? Eu nu sunt un plangacios. Toti vor rade de mine!
- Trebuie sa te dau drept fratior unei fetite, care isi doreste sa aiba un fratior. Vei sta in patut, si tot ce trebuie sa faci este sa plangi sau sa razi. Iar dupa un an vei putea sa mergi din nou sau sa faci pozne.
- Abia dupa un an?? Dar e foarte mult !
- Hai, hai! Va trece fara sa iti dai seama, iar dupa aceea vom vedea. Acum mergi in camera si invata sa plangi!
Dupa ce a ramas singur, blandul batran incepu sa se gandeasca. Oare cum va reusi piticul lui sa traiasca printre oameni? Iar asta nu era o minciuna fata de Ancuta? Dar ce ar putea face? Nici chiar in cea de-a doua zi nu reusi sa gaseasca un raspuns. Ii era si mai rau, mai ales cand din camera micutului Poznas se auzeau plansete. Oare doar exersa sau chiar plangea cu adevarat?
In aceasta seara trebuia sa inhame renii, iar in fata lui statea o scrisoare intarziata, insa el nici nu avea curaj sa o priveasca.
– Dar ce fac eu ?! isi reprosa Mos Craciun. Nu se poate ca scrisoarea unui copil sa ramana necitita!
O deschise si incepu sa citeasca.
– Ceeeee ?! striga el, incat Barba-Argintie sari cat colo de sperietura. Ceee ?! repeta Mos Craciun, iar rasul lui rabufni in intregul palat. Cand se mai linisti putin, el incepu sa citeasca scrisoarea cu voce tare:
Draga Mosule Craciun,
Pe pamant esti cel mai bun!
Impreuna cu-acest bilet iti trimit
Si multe salutari in plic!
Cadoul tau, cu albastri ochisori,
A sosit deja! E acasa la noi!
De doi ani cum il astept sa vie…
Numai mama stie!
Mii de multumiri iti trimit
Ca dorinta mi-ai implinit !
Un fratior mititel acuma am
Si-i voi povesti de tine an de an!
-
Ia te uita!
- De la cine e scrisoarea? Intreba Barba-Alba.
- De la Ancuta! Se pare ca de Craciun se intampla intr-adevar minuni, Barba-Alba! Adevarate minuni ! Fugi repede sa il linistesti pe micul Poznas, iar eu voi alege alte cadouri pentru Ancuta si pentru fratiorul ei!
Seara, Mos Craciun incepu sa goneasca prin lume cu sania lui inaripata, insa rasul lui zgomotos si vesel rasuna mult timp in asfintit.
(Editura Stefan, Mos Craciun in padure)
Citeste si Povesti de Craciun pentru copii: Copilul si Ingerul.
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5
