Povesti de Craciun pentru copii: Pravoslavnicul si slaninele

Era odata un biet crestin sarac si c-o droaie de copii marunti. Toata avutia lui era gura femeii si a copiilor, care tipau de fitece. Guri flamande, si pace buna!

Bietul crestin, ce facu, ce drese, s-alese de sfantul Craciun c-un porc gras. Craciun fara porc, Paste fara oua rosii si nunta fara lautari nu intra an capul romanului.

La Ignat vru sa taie porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mainile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii marunti, se adunasera imprejurul ei, si cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din tatele ei slabe.

Se suci romanul, se invarti, dar n-avu cu cine taia porcul.

Nevoia al facu sa se gandeasca la vecin, un vecin ciudat de tot. Batran, singur cuc, uscat, ducand o viata de pravoslavnic, de pusnic, de sfant in toata legea, bombanind toata ziulica Viata Sfintilor parinti.

Si de, bietul crestin adeseori se gandise: „Intr-una, intr-una, cruci peste cruci ; cine face intr-una cruci ca crucea se usuca”.

Dar, neavand incotro, chema pe batranul pravoslavnic ca sa taie porcul.

Taiara porcul.

Aprinsera un foc de paie cu cateva gateje; il parlira, il frecara cu caramida; il spintecara; slaninele le facura in patru si le atarnara in podul casei.

La urma, romanul, multumit, vroi sa dea cateva bucati de carne pravoslavnicului. Batranul isi facu cruce, se cutremura si cu nici un pret nu voi sa primeasca, zicand c-un glas de mucenic:

– Lasa, lasa, omul lui Dumnezeu, ca pentru Dumnezeu am muncit.

Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile!

De lacomia dracului, cand esti lacom, nici crucile, nici vietile sfintilor nu te scapa. Uite asa, ii ramasesee pe suflet slaninele, groase ca un lat de palma. Le simtea pe limba si in cerul gurii.

Pravoslavnicul astepta pana dupa miezul noptii fara sa inchiza ochii, trudindu-se cu gandul cum sa stearga slaninele spanzurate in podul casei.

Se gandi el ce se gandi, si inainte cu „Doamne-ajuta” si cu Sfanta Scriptura.

Cand ajunse la usa vecinului, vecinul sarac, rupt de oboseala si ghemuit de frig, dormea dus, cu nevasta si cu copiii, claie peste gramada.

Cucernicul batran vru sa incerce cat de adanc le e somnul si, batand tare in usa, zise :

– Daschideti voi usile, si vi se vor daschide voua portile raiului!

As! Bietii oameni dormeau dusi. Nu se auzi nici pis. Unul barim sa se fi intors dup-o parte p-alta. Ei, e greu sa ai naravul d-a te invarti cant ati ramane spatele gol. Si ei abia se potrivisera, spate in spate, cu nasul in velintele zdrentuite.

Vazand cucernicul batran ca dorm cu totii ca niste bolovani de piatra, incepu; si hat in dreapta, hat in stanga, pana dascuie usa omului. Inlauntru – iar ca sa vaza cum dorm – o lua popeste, facand cruci late:

– Acesta este intunericul cel vecinic si scasnirea dintiiiilor!

Si nimic, nici o scasnire de dinti.

Cucernicul iar ii trase o cruce si puse mana pe barbat, si-l hatai, cantand prelung si tare:

– Balaurul acesta pe care l-ai zidit i-l batjocora pre daansuuul!

As! Pace! Parca era mort balaurul acesta.

Dibuind pana la capatul celalalt al patului, dete peste muiere si zise:

– Marea aceasta, este mare si laaaataaa!

Invarti mainele pe dasupra copiilor!

– Acolo, juvini mari si mici, maari si miiiici… corabiiile umblaaa!

Si incredintandu-se ca dorm toti ca niste busteni, se duse in tinda, orbacai pana innemeri scara si, asezand-o la gura podului, zise prelung si pe nas:

– Aceasta este scara pe care, pe care, vazutu-o-a Iacov in vis, si ingerii Domnului se suiau si se coboraaau…

Se sui in pod si puse mana pe slanini.

– Suitu-te-ai la inaltime si robitu-ai robiiiimeee !

Dar hop, ce cu gandul n-ar fi gandit, cand voi sa se coboare pe scara, tremurandu-i mainele, de frica si de frig, ii scapa o slanina. Slanina rabufni in niste strachini si le sparse cu mare zgomot, sa se fi dasteptat si pietrele.

Si pravoslavnicul facu o cruce si zise:

– Intristat este sufletul meu pana la moarte! Doamne, pazeste-ma de ceasul acesta si ma izbaveste de cel raaau!

Omul din casa se dastepta, aprinse o lumanare si, vazand scara la gura podului si o slanina trantita jos, ridica toata casa in sus, inhata un retevei si se repezi pe scara.

Pravoslavnicul, speriat, rupse invelitoarea ca sa scape si zise cu glasul tremurand:

– Ruptu-ai sacul tau, Doamne; si m-ai, m-ai incins cu veseliiie!

Hotul de pagubas in pod, parvoslavnicul pe casa. Cand sa sara:

– Si schiopii vor sari ca cooorbiii!

Si baldabac jos.

Pagubasul dupa hot. Fugi pravoslavnicul cu slaninele, fugi pagubasul. Si zvarrr! Românul cu reteveiul dupa cucernic si-l pocni an cap. De unde, hotul sa caza?!

Si de durere, gonea de-i sfaraiau picioarele!

Si trecandu-si mana prin par si dand de sange:

– Unsu-ai, Doamne, cu unt, cu untdelemn caapul meeeu !

Si bietul pagubas, auzindu-l si vazand ca nu-l mai ajunge, se opri locului, incrucisa manele pe piept, dadu din cap si zise si el cu glas lung, facand dupa glasul pravoslavnicului:

– Adevar zic vooooa, ca hotul fuge mai uite decat pagubaaasuuuul…

Autor: Barbu Stefanescu-Delavrancea

Credit foto