Poveşti de Crăciun pentru copii : Cadoul de Crăciun

E noaptea de Ajun. Bradul şi-a aprins luminiţele. Jucării strălucitoare, de toate culorile zâmbesc fericite aninate de crenguţe; un clopoţel de argint le şopteşte din când în când: Dzing, dzing, aveţi răbdare, acuşi vine moşul. În casă miroase a frunze de brad, a pâine, a sarmale, masa e pregătită şi toată lumea e în aşteptarea bătrânului.

– Tăticule, întreabă micuţul Marcel. Unde e? De ce întârzie? Dacă nu vine?

– O sa vină, îl linişteşte tata. Probabil acum e la fetiţa din apartamentul vecin. Părinţii ei sunt plecaţi… Există atâţia copii pe la care neapărat trebuie să treacă moşul… Nu te îngrijora. Ce ai vrea să-ţi aducă de data asta?

– O maşină mare, mare!

– Minunat, zâmbeşte tata. Şi ce vrei să faci cu maşina?

– O să i-o arăt lui Păvălaş… Dar nu i-o dau să se joace! Moşul niciodată nu-i aduce cadouri frumoase. Anul trecut a primit o minge de cauciuc, dar parcă acesta e cadou? se bucură Marcel în timp ce tata se întristează.

– Uneori, zice el, o minge mică de cauciuc e un cadou mai scump decât orişice maşină mare. Cadourile, dragul meu, nu le primeşti ca să te făleşti. Un cadou e o amintire… Iar cu jucăriile trebuie să te împarţi. Mai ales cu acei care nu prea au parte de jucării…

– Tăticule, întreabă Marcel, când erai mic ce cadou îi cereai lui Moş Crăciun?

– Păi… răspunde tata, acuşi îţi arăt. Apoi pleacă şi revine cu o cutie:

– Iată, priveşte! E primul cadou pe care l-am găsit sub brăduţul de plastic ce îl aveam în casa în care locuiam împreună cu bunica.

– O minge de cauciuc? face ochii cât cepele Marcel.

Citeste continuarea: 1 2 3