Poveste de Craciun. Cele mai frumoase povesti de iarna pentru copii
Poveste de Craciun: Ajutorul de Craciun
Iepurasul nu a avut alta treaba decat sa ii dea ursuletului drept cadou o carte colorata. In aceasta carte, pe fiecare pagina se aflau poze care mai de care mai minunate! Pe o pagina, piticii incarcau sania lui Mos Craciun, pe alta ingerasii zburau pe langa ferestrele luminate ale oamenilor, iar apoi, pe o pagina intreaga – doar Mos Craciun cu sania lui…. Si copii, copii, copii… Cat de mult isi dorea sa mearga sa se joace si el cu copiii, sa fie cu ei in acea zi de sarbatoare…
Dar cum? Cine va da voie unui urs sa intre in casa? Cine?
In acel moment, in camera intra ursoaica. Isi scutura cojocul de fulgii de nea si spuse:
– Vai ce iarna! Ce zapada! E timpul pentru un somn lung.
– O, mama, hai sa asteptam macar Craciunul!
– Craciunul este numai pentru oameni! Hai intra in pat!
Ursuletul se acoperi cu plapuma, dar somnul nu voia sa vina. In fata ochilor vedea doar pozele din carte.
– Daca as fi fost un ingeras, ca sa pot zbura la copii… Dar pentru un grasun asa ca mine, mi-ar trebui niste aripi uriase!
Doua lacrimi aparura in ochii lui si alunecara pe obraz.
– Nu esti gras, dar esti plangacios! se auzi un glas.
– Cine esti tu? Nu pot sa te vad in intuneric…
– Nici la lumina nu m-ai putea vedea, pentru ca eu sunt Spiridusul padurii. Nu plange! Nimic nu este imposibil, daca iti doresti cu adevarat! Trebuie doar sa fii curajos si puternic!
– Eu sunt si curajos si puternic! ii raspunse repede ursuletul.
– Atunci am sa te duc intr-un loc nemaiintalnit!
Iar Spiridusul ii sopti ceva la ureche.
– Iti place?
– Este nemaipomenit! Doar un singur lucru ma nelinisteste. Daca mama se trezeste, se va speria tare.
Insa ursuletul se imbraca, isi saruta mama care dormea adanc si iesi afara. Padurea inzapezita arata extraordinar. La inceput, amandoi mergeau printre copaci, dar deodata ursuletului i se paru ca zboara.
– Intr-adevar zburam, ii explica spiridusul padurii. Aproape am ajuns… Aterizam pe pamant… Iar acum, trebuie sa te imbrac la fel ca un piticel. Iti trebuie paltonas, o caciulita cu clopotel si o barba alba… Iata!
Ursuletul se privi si nu-i venea sa creada ca tot ceea ce ii spusese spiridusul padurii chiar se indeplinise.
– Esti gata! Pitic si jumatate! Ascunde-te in aceasta sanie, printre cadouri si nimeni nu te va vedea!
Ursuletul aproape ca nu-l auzi. Se afla in sania plina cu cadouri si nici nu mai clipea de uimire. Mos Craciun, in carne si oase, se afla langa sanie!
In jur, piticii lui umblau de colo colo.
– Acesta este ultimul pachet, Mosule! Vrei sa vina cineva cu tine?
– Nu, nu! Ati lucrat destul! Sunteti deja obositi. O sa ma descurc singur! Ramaneti cu bine!
– Drum bun, Mosule! ii urara piticii.
– Drum bun si tie, Ursuletule! sopti spiridusul.
Sania porni ca o sageata.
“O, Doamne! Oare visez?!” gandi ursuletul si se ciupi de nas, insa asa de puternic incat scoase un tipat.
Printre cadouri, un pitic ascuns il atinse pe umeri si ii sopti.
– Liniste, nu ne da de gol ca suntem aici!
– Deci totusi cineva a mai venit cu mine! spuse Mos Craciun fara sa se intoarca. Ce pitici buni sunteti. E bine cand am pe cineva care sa ma ajute!
Ursuletul nu indrazni sa scoata o vorba. Ce fel de ajutor era el? Era un urs obisnuit. Curand sania se opri in fata unei case luminate si Mos Craciun cobori.
– Sa vedem ce cadouri vom lasa aici. Oho, ce multe sunt! Avem ceva de munca…
– Eu pot sa car multe! spuse ursuletul cu mainile intinse.
– Iti ajung atatea, spuse Mos Craciun. O sa le scapi pe jos!
Ursuletul pasi spre casa cu ferestre luminate. De acolo se auzea un cantecel pentru copii.
Mos Craciun soseste de departe…
Clopoteii se aud lin in noapte…
Toti copilasii in jurul bradului pasesc,
Asteapta papusi, dulciuri si ursuleti.
Ursuletul tocmai intra, cand auzi ultimul cuvant.
– Doamne! Deja stiu ca sosesc! spuse el speriat si, impiedicandu-se, cazu pe podea iar cadourile se imprastiara pe jos. Deodata se auzira niste pasi care se apropiau de el si cineva il ajuta sa se ridice.
– Eu… se fastaci ursuletul, plecand capul de rusine… Iata ce am facut… Voiam doar sa….
– Nu-i nimic! Oricui i se poate intampla. Bun venit, draga piticule, il mangaie cu blandete o labuta.
Ursuletul amuti! Asta nu era o manuta de copil, ci o laba de urs. Fara sa se gandeasca, ursuletul o apuca si spuse:
– Salutare, frate necunoscut! Cum ai ajuns aici?
– Eu sunt Alex, ii raspunse “ursul” si isi dadu jos masca de pe fata. Dupa cum vezi, nu sunt un urs adevarat.
– Iar eu sunt adevarat! spuse ursuletul care isi dadu jos gluga si barba falsa.
Copiii au scos un tipat de uimire! In fata lor statea un urs adevarat, dar era asa de nostim in costumul acela de pitic incat incaperea incepu sa rasune de rasul lor.
– Ce nu se poate intampla de Craciun! se auzi ca din senin vocea altui pitic si il trase pe ursulet de mana. Liniste! Eu sunt piticul din sanie, Neindemanaticul! Stai linistit, se pare ca te plac!
Cu cat ursuletul se linistea mai mult, cu atat mai tare se nelinistea Mos Craciun afara…
“Sunt sigur ca acela a fost Neindemanaticul! Ce-o fi facut? Trebuie sa intru!”.
Si dupa ce lua si restul de cadouri, porni cu pasi lenti inspre cladire.
– Craciun fericit, copii! le ura el.
Neindemanaticul il cunoscu dupa voce si striga:
– Copii, intampinati-l pe Mos Craciun! Iata-l!
Se indrepta in graba spre el si, fara sa vrea, il calca pe picior.
– Bine ai venit, Mos Craciun! strigara cu bucurie copiii.
Apoi venira unul dupa altul, isi luara cadoul si ii multumira Mosului. La urma, sosi si randul ursuletului sa se infatiseze Mosului, insa nu pentru a capata un cadou ci pentru a-i cere iertare.
– Iarta-ma, Mosule! Eu le-am…scapat fara sa vreau…
– Ca sa vezi ce surpriza! zambi bunul batran.
– Si tu sarbatoresti impreuna cu copiii? Ce cadou vrei sa primesti?
Neindemanaticul ii dadu in graba un pachet:
– Iata, Mosule! O punga plina cu prajiturele cu miere, fructe uscate si aceasta caciulita cu clopotel.
– Minunat! Te descurci din ce in ce mai bine, Neindemanaticule! Ei, Ursuletule, sper sa iti placa aceste cadouri…
– Iti multumesc, Mos Craciun! Imi plac, dar nu prea le merit… Vreau sa spun…
In fata lui insa ceva stralucea. Acestea erau stelute… stelutele Spiridusului padurii.
– Este deja timpul, Ursuletule! il indemna acesta in soapta.
Ursuletul simti din nou ca zboara. Spiridusul padurii il lasa exact langa patul lui.
– Iti multumesc, ii spuse Ursuletul. Nu voi uita niciodata aceasta noapte! Ia o prajitura cu miere! Sau preferi fructe uscate? Poftim!
– Daca esti de acord, le voi pune sub perna iepurasilor, a veveritelor si a aricilor! spuse spiridusul si disparu.
Iar ursuletul puse caciulita cu clopotel langa perna si se baga in pat, alaturi de mama lui.
– Craciun fericit, mama! La primavara, o sa-ti cer iertare!
Te mai poate interesa si: Celebra poezie de Craciun pentru copii: Ajunul Craciunului (Twas the night before Christmas)
Citeste pe pagina urmatoare Poveste de Craciun pentru copii: Spiridusii si cizmarul, de fratii Grimm
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5
