Poezii de dragoste de George Topirceanu

Scrisori iubite

Scrisori pastrate de demult

In linistita zi cu soare, 

Cu fruntea-n maini ma plec s-ascult

Tacerea voastra vorbitoare.

Ce fericit eram odata,

Si cat sunt ostenit de drum!

Dar ea, pe unde-o fi acum?

Ce s-a facut frumoasa fata?

Ca ne-am iubit ca doi nebuni,

Iar astazi nu mai am in fata

Decat un maldar de minciuni

Legate cu un fir de ata. 

 

 

Rapsodii de vara 

I

Cine-ar putea sa spuna

Cati secoli au trecut

De-o luna,

De cand nu te-am vazut?…

Salcamii plini de floare

Se uita lung spre sat,

Si-n soare

Frunzisul leganat

Le-atarna ca o barba…

Acolo mi-am gasit

In iarba

Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,

De-atatea dimineti

Contemplu

O tufa de scaieti.

Pe cand departe-n zare,

Mirat ca un copil,

Rasare

Un astru inutil…

II

Iubito, fara tine

Incepe-o noua zi…

Dar cine

Le poate socoti?

Ca zilele-n restriste

Se-nalta si apun

Ca niste

Baloane de sapun…

Cu mainile sub tampla

Cum stau asa culcat,

Se-ntampla

Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrata

Prin negre ramuristi

Mi-arata

Doi ochi adanci si tristi

Si-n orice strop de roua

Vad doua brate, mici

Ca doua

Picioare de furnici.

Dar daca o lacusta,

Din verdele talaz,

Robusta

Imi sare pe obraz, –

Din ochii mei dispare

Mirajul interpus,

Pe care

L-am zugravit mai sus,

Si-n ochii mei deodata,

Ca-n alte dimineti,

S-arata

O tufa de scaieti…

III

Acum natura-ncepe

Cu tainicul ei glas

Din stepe

Sa cante-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,

Sub cerul fara fund,

S-aude

Un bazait profund

Si pana la amiaza

Pamantul incropit

Vibreaza

Adanc si linistit.

Sunt gaze si ganganii

Ce sar si fac mereu

Matanii

Cand trec prin dreptul meu,

Si-mpreunandu-si zborul,

In ierburi isi ascund

Amorul

Multiplu si fecund.

IV

Si-n vremea asta, oare,

Cand eu visez mereu

La soare –

Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebuna,

De-abia trezita-n zori,

Aduna

Manunchiuri mari de flori.

Se-ntreaba – ce sa faca?

Si far-a pregeta,

Ea pleaca

Intins, la casa ta.

Si nici nu bagi de seama

Cum pasu-i furisat

Cu teama

S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodata

Si parca-ti pare rau.

Mirata,

Te uiti in jurul tau…

Iar ea-ntr-un suflet vine

Cu parul desfacut

La mine,

Sa-mi spuie ce-a facut…

Asa, spre zarea larga,

Pe zi de-atatea ori

Alearga

Pe drumuri lungi de flori.

V

Tarziu, cand peste lanuri

Coboara spre campii

Noianuri

De umbre argintii;

Cand luminosul crainic,

Luceafarul stingher

Si tainic

S-aprinde iar pe cer

Si cu lumina noua

Sclipeste ca un strop

De roua

Pe varful unui plop,

Iubirea mea fugara

De-abia s-a linistit,

Si-afara,

Ca un copul trudit,

Pe-un maldar de sulfine,

Cu cel din urma gand

La tine,

Adoarme suspinand.  

Mi-a rasarit in suflet dorul

Mi-a rasarit in suflet dorul

Ca o plapanda floare-albastra, 

Si-ntr-un amurg de seara dulce

A inflorit iubirea noastra, –

Dar tu te-ai ingrijit, iubito, 

Mai mult de floare, ca de glastra…

In taina noptilor tacute, 

Cand clipele se pierd mai greu, 

Eu am hranit cu lacrimi floarea

Ce-ntinerind crestea mereu, 

Dar azi chemand uitarea sfanta

Smulg floarea sufletului meu. 

Clipe de zbucium

Mi-ai pus pe frunte mainile subtiri, 

Dar, ca un zid puternic, ne desparte

O panza de cernite amintiri.

Fiinta mea intreaga cand te cere, 

Tu stai visand, nici ochii nu ti-i misti, 

Si cate taine pline de durere

Se pierd in noaptea ochilor tai tristi!

Eu chem osanda care ma omoara, 

Salbatic vantul patimii sa bata, 

Eu cer icoana ta de-odinioara, 

Pe care n-am vazut-o niciodata.

O, cum as vrea durerea sa mi-o-nsele!

Atatea nopti pustii am adorat-o, 

I-am dat si jertfa tineretii mele

Zambind… Tu numai inima mi-ai dat-o.

Mi-ai dat-o! Floare gingasa de munte

Ce sta deasupra unui larg abis…

(Si chiar acum, cand ma saruti pe frunte, 

Tu ma saruti cum se saruta-n vis!)

Caci sufletul, ca tristele ruine, 

Pastreaza-n el lumina altor vremuri, 

Si cand o raza-ajunge pan’ la mine

Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:

Ea lumineaza-n tine, fara veste, 

Prapastia trecutului intreg…

Si-atunci duioasa inimii poveste

Eu o ascult, dar n-o mai inteleg.

……………………

De-aceea-n sara asta mi-e totuna, 

Sporeste-mi iar durerea sau alin-o, 

Te-ntreb, — pierduta pentru totdeauna:

– De unde vii si cine esti, straino?…  

Citeste continuarea: 1 2 3 4 5