Umilinta suptului degetului la copii. Ce spun psihologii despre acest obicei
Astfel, ii obliga pe copii sa poarte permanent manusi, le bandajeaza degetul sau le aplica pe el solutii cumparate din farmacie sau preparate in casa chiar de ei (ex.: ketchup picant cu adaos de piper, ardei iute, materii fecale etc.), incercand cu disperare, prin orice mijloace sa blocheze accesul degetului in gura copiilor.
Unii parinti folosesc mijloace mult mai “subtile”, de tipul agresiunilor psihice sub forma ironiilor, criticilor si injuriilor: Esti un bebelus/ Gura de peste, ii fac de rusine la scoala in fata clasei sau a prietenilor, in timp ce o alta categorie de parinti nu se da in laturi de la a crede cu tarie in eficienta mijloacelor fizice, lovindu-i peste degete ori de cate ori ii surprind asupra faptului sau legandu-le mainile la spate asemeni prizonierilor.
Acestea sunt numai cateva exemple de resurse de care dispun si pe care le folsesc pentru a-i determina pe copii sa renunte la suptul degetului.
Cele mai multe dintre ele le cunosc din propriile lor experiente, fiind deci, preluate de la parintii lor.
Ce poate sa faca un parinte pentru a-l ajuta intr-o maniera sanatoasa emotional pe copil sa renunte la suptul degetului? Primul si primul lucru pe care trebuie sa-l bifeze parintele, este acela de a se pune in locul copilului, de a incerca sa inteleaga ce simte, ce traieste, ce gandeste, ce este important pentru copil. Sa fie in contact autentic cu copilul, cautand sa identifice situatiile concrete in care acesta isi suge degetul (ex.: cand este furios, cand ii vine sa planga, cand are un disconfort, cand se simte singur, cand este plictisit, cand adoarme etc.).
Nu toti copiii isi sug degetul in aceleasi situatii. A identifica aceste situatii il ajuta deja pe parinte sa gaseasca raspunsurile corecte, directionandu-l in a-i oferi atentie, grija si iubire exact in momentele in care copilul are nevoie.
