Orice mamica isi minte copilul, la fel cum orice copil isi minte mama. Ratiunile sunt diferite, dar minciuna ramane minciuna. Uneori, totusi, minciuna mamei poate feri copilul de un rau mai mare. La fel cum, alteori, il poate vatama, pe termen lung. Tu iti minti copilul? Cand este buna minciuna si cand nu?
Mi-am amintit, chiar la inceputul acestui articol, de o intamplare adevarata. O povesteste Maica Siluana, maicuta care consiliaza si sta de vorba cu sute de mamici, tatici, educatori si copii, in cadrul Centrului de Consiliere si Formare „Sfintii Arhangheli”, din Iasi. Un tatic i-a relatat experienta cu micutul lui, pe care, dupa o minciuna, l-a tras la raspundere. Ca reactie, copilul i-a zis: Tata, pai si tu minti. Uite, de exemplu atunci cand a venit vecinul la noi sa iti ceara bani cu imprumut si i-ai spus ca nu ai. Dar noi aveam bani in casa!
Uite cum o minciuna a adultului, pe care copilul o sesizeaza, chiar daca nu este administrata lui, isi lasa amprenta asupra acestuia. Copilul trage concluzii si invata o lectie din minciuna parintelui. Acel tata a continuat, expricandu-i maicii ca vecinul isi da tot venitul pe bautura si este rau-platnic. Atunci cerea bani pentru acelasi lucru si nu i-ar fi adus inapoi, lucru pe care il probase deja de cateva ori pana atunci.
Citeste mai multe pe Qbebe.
Acum sunt citite aceste articole
