Copilăria este cea mai importantă experiență în dezvoltarea și formarea noastră, însă adesea se întâmplă să fie plină de provocări. Pentru a veni în întâmpinarea acestora sau pentru a consolida încrederea în propria persoană, avem opțiunea de a apela la terapie pentru copii.
În cadrul acestui articol, vom vorbi despre:
● Terapie pentru copii: ce este aceasta?
● Terapie pentru copii: ce tratează și care sunt obiectivele?
● Când știm că este nevoie să apelăm la terapie pentru copii?
Terapie pentru copii: ce este aceasta?
În timpul copilăriei ne formăm personalitatea și concepțiile despre oameni și mediul înconjurător. Un copil fericit este un copil curios să descopere lumea înconjurătoare și este încrezător în propriile forțe.
Astfel că, dezvoltarea armonioasă din punct de vedere emoțional, social și fizic a copiilor este esențială pentru a deveni un adult fericit și împlinit. O ramură atent studiată a psihologiei este psihologia copilului, care se concentrează asupra minții și comportamentului copiilor, de la perioada prenatală și până la adolescență.
Terapia pentru copii este similară terapiei pentru adulți, având același scop, acela de a oferi un cadru sigur și o persoană empatică, gata pentru a-i asculta și pentru a le pune la dispoziție instrumentele care pot aduce schimbarea în gândire, emoții și în comportament.
La fel ca în cazul adulților, copiii vor primi sprijin emoțional și obiectiv în timpul ședințelor de terapie. În acest mod, specialistul și copilul se pot concentra pe rezolvarea problemei, pe înțelegera propriilor gânduri și sentimente și pe găsirea unor soluții.
Diferența majoră dintre terapie pentru adulți și terapie pentru copii este dată de faptul că, în cazul terapiei pentru copii, se va acorda o atenție mai mare explicării motivelor și circumstanțelor pentru care aceștia se află acolo, precum și a tuturor pașilor care urmează.
La terapie pentru copii este indicat să meargă atât copilul, cât și părinții sau restul familiei, pentru a putea rezolva problema în profunzime – deoarece relația cu părinții are un impact foarte puternic asupra evoluției copiilor. De multe ori, și mai ales pe timpul adolescenței, relația cu părinții poate fi problematică.
Terapie pentru copii – ce tratează și care sunt obiectivele?
Terapia pentru copii se poate dovedi de folos atunci când copilul trece prin una din următoarele probleme:
● Divorțul sau despărțirea părinților;
● Moartea unui membru al familiei;
● Traume;
● Hărțuire;
● Abuz fizic, emoțional sau sexual;
● Schimbări importante intervenite în familie, cum ar fi relocarea;
● Abuz sau dependență de alcool sau droguri în familie;
● Afecțiuni psihice precum depresia, anxietatea sau alte tulburări de comportament.
Este important de menționat că terapia pentru copii nu este indicată numai în cazurile în care aceștia trec prin momente grele sau experiențe negative, ci și atunci când ne dorim amplificarea unor abilități sau calități ale copilului nostru.
Spre exemplu, putem apela la terapie pentru copii și atunci când credem că este nevoie de o încurajare exterioară, când vrem să stimulăm încrederea și stima de sine a copilului sau când vrem să dezvoltăm anumite metode de a relaționa mai ușor cu el.
Obiectivele terapiei pentru copii sunt următoarele:
● Construirea încrederii și respectului de sine ale copilului;
● Îmbunătățirea abilităților de comunicare: în cazul în care copilul dumneavoastră întâmpină dificultăți legate de vorbire sau limbaj, este indicat să apelați la logopedie pentru copii – în cadrul acestui tip de terapie, un specialist logoped îl va ajuta pe copil să învețe să vorbească mai clar;
● Construirea unui bagaj emoțional adecvat;
● Îmbunătățirea vocabularului emoțional al copilului.
Când știm că este nevoie să apelăm la terapie pentru copii?
Este indicat să cerem ajutor specializat în cazul în care copilul prezintă o serie de simptome, cum ar fi:
● Acces de furie și agresivitate în mod nejustificat;
● Dificultate de adaptare la diferite situații sociale;
● Coșmaruri, dificultăți legate de somn, incontinență urinară;
● Înrăutățirea performanțelor școlare;
● Sentimente persistente de tristețe sau anxietate;
● Renunță la activitățile care în mod normal îi produceau bucurie;
● Pierderea apetitului sau, dimpotrivă, acumularea unor kilograme în plus;
● Izolarea socială și dorința de a fi singur;
● Consumul de alcool sau droguri;
● Exprimarea unor gânduri suicidare;
● Efectuarea unor rutine în mod excesiv, precum spălatul mâinilor;
● Autovătămare sau violență manifestată împotriva celorlalți;
● Acuzarea unor dureri și simptome fizice, în ciuda inexistenței dovedite a problemelor medicale;
● Incapacitatea de a se concentra sau de a lua decizii;
● Stare de agitație permanentă.
Dacă identificați la copilului dumneavoastră vreunul dintre aceste comportamente, primul pas este să stați de vorbă cu el, să fiți deschis și să luați în serios ceea ce vă spune.
Ulterior, este indicat să mergeți împreună la psihoterapeut, însă înainte, este bine să îi explicați copilului care este rolul unui specialist și importanța de a cere ajutor atunci când ne simțim copleșiți de probleme.
Cele mai frecvente tipuri de terapie pentru copii sunt:
● Terapia cognitiv-comportamentală;
● Terapia de familie:
● Terapia prin joacă, desenat sau construit – indicată în cazul copiilor mai mici;
● Terapia de grup.
Psihoterapeutul este cel care va decide de fel de terapie se potrivește, în funcție de nevoile fiecărui copil. Totuși, pentru ca terapia să dea roade, este nevoie de sprijinul complet din partea întregii familii.
Concluzii
Atunci când ne gândim la terapie pentru copii, nu trebuie neapărat să o asociem cu o soluție pentru o situație negativă. Aceasta se poate concentra atât pe dezvoltarea unei relații sănătoase cu părinții și cu cei din jur, cât și pe îmbunătățirea abilităților și valorificarea acestora.
