Actualitate: Cum sa fii un parinte bun pentru copilul tau care da examene

De Simona Tofan, psihoterapeut, consultant in programul Intre noi, parintii.

 

Dialogul si o relatie deschisa parinte-adolescent pot fi solutia pentru multe dintre problemele intampinate la varsta adolescentei. Scopul programului „Intre noi, parintii” este de a incuraja parintii sa faca din comunicarea cu copiii lor o regula, si nu exceptia. Pe site-ul programului www.intrenoiparintii.ro  parintii pot gasi informatii si sfaturi utile pentru a dezvolta relatii deschise si constructive cu adolescentii.

 

Pentru adolescenti, vara este, de regula, inceputul mult asteptatei vacante, iar pentru parinti, ea inseamna repetarea intrebarii cum sa le ofere copiilor o vacanta frumoasa. Numai ca, pentru unii adolescenti, vacanta de vara vine la un moment dat cu stres si anxietate, anume atunci cand inseamna perioada examenelor de capacitate, de bacalaureat sau de admitere la facultate.

Toata tensiunea emotionala a copiilor este preluata si uneori chiar intensificata de parinti. Ceea ce nu ii ajuta deloc pe adolescenti. Parintii ar trebui sa-i ajute sa se relaxeze, sa nu isi piarda increderea in ei, sa ii sustina mai mult ca oricand. Aceasta sustinere are un rol important si inaintea examenelor, dar mai ales pana la sau dupa aflarea rezultatelor.

 

Zilele de asteptare pana la aflarea rezultatelor sunt un cosmar pentru toti membrii familiei. Orele trec foarte greu, la fel si zilele. Tensiunea devine insuportabila. Ziua afisarii examenelor este vazuta drept ziua care decide viata unui adolescent. Cele doua situatii posibile, succesul sau esecul, sunt subiectele intens discutate in fiecare familie si, legat de ele, sunt dezvoltate tot felul de scenarii. Atmosfera din familie este afectata in totalitate. Adolescentii tind sa se refugieze in camerele lor, sau in grupul de prieteni sau colegi, unde se pot linisti un pic si unde se simt mai intelesi sau acceptati, fara discutiile repetate despre cum au rezolvat anumite subiecte de la examen. Parintii trebuie sa le ingaduie aceasta stare de retragere si sa fie langa ei, cu delicatete. Un lucru util ar fi ca parintii sa isi aminteasca tot ce au simtit ei la primul lor esec, si sa empatizeze cu copiii lor. Sa relaxeze atmosfera de acasa, sa nu discute mereu si mereu despre scoala sau despre examen, pentru ca adolescentul nu este numai elev, ci o fiinta cu multe alte calitati si are multe fatete ale personalitatii sale care ii dau valoare si unicitate.

 

Cand rezultatele sunt afisate, lumea parca incepe sa se imparta in doua: lumea celor fericiti, victoriosi sau norocosi, si lumea celor nefericiti, incapabili sau ghinionisti. Si indiferent de cat de “linistita” a fost atmofera pana atunci, in acele momente, dupa afisarea rezultatelor, se revarsa emotiile si starile reprimate, mai mult ca niciodata. Daca examenul este luat, succesul va fi sarbatorit, iar adolescentul laudat si rasplatit, si totul e bine. Daca nu, incepe o faza incarcata cu cele mai negative stari emotionale: rusine, vinovatie, teama, tristete din partea adolescentului, si dezamagire, acuze, invinuiri si furie din partea parintilor. In foarte multe familii, ideea esecului este ca un stigmat. De parca nimic din tot ce a fost in evolutia scolara a copilului nu mai conteaza. O singura nereusita, dintr-un anumit moment, este transformata in scenariu de viata. In loc sa se discute care este cauza acestei nereusite, cum s-a ajuns la un astfel de rezultat, parintii tind sa ramana prizonierii starilor de dezamagire sau chiar furie, si ajung sa il raneasca pe adolescentul care deja nu mai reuseste sa gestioneze rusinea, vinovatia si teama cu care se confrunta in fata familiei. Aceste trei sentimente negative il blocheaza pe adolescent in ideea de esec si de neputinta. Rusinea ii afecteaza profund esenta personalitatii, si il poate impinge catre acte necugetate (fuga de acasa, betie sau chiar suicid). Cu cat a vazut mai mult ca parintii acorda importanta unei imagini sociale stricte, cu atat adolescentul va trai un sentiment puternic de rusine, care il va insoti mult timp, sau il va marca. Vinovatia ii poate genera tulburari psihosomatice, sau ii va ramane un “prieten” de-a lungul anilor.

 

Starea sufleteasca a adolescentului este puternic influentata de cei care l-au crescut, de la care asteapta intelegere, acceptare si confirmare. Parintii trebuie sa fie langa el, cat mai empatici si echilibrati emotional, si sa-l ajute sa descopere cauza nereusitei, sa il incurajeze sa priveasca orice examen ca pe un pas nou catre dezvoltarea lui personala, catre maturitate. Sa nu foloseasca cuvinte grele, acuze, jigniri sau caracterizari negative, ci sa il indrume cu intelepciune catre reusita viitoare. Sa il faca sa inteleaga ca nimeni nu trebuie sa se identifice cu un esec. Acest lucru de care are oroare oricare dintre noi – esecul –, poate fi descifrat drept o lectie utila care ii arata adolescentului doar ca nu a acordat destula atentie pregatirii, sau ca nu a ales metoda cea mai buna de a invata. Daca isi va asuma intr-un mod constructiv nereusita si va intelege “lectia” primita, adolescentul poate intrevedea, chiar si tocmai intr-un asemenea moment, calea spre viitorul succes.