Psiholog Monica Bolocan: Capcana copilului perfectionist – cand dorinta de “a fi perfect” devine o povara

Copiii care au tendinte perfectioniste sunt adesea apreciati si incurajati de parinti si profesori in aceasta directie. Ce parinte nu isi doreste un copil constiincios, perseverent si performant, pe care sa nu fie nevoie sa il impingi de la spate tot timpul? Dorinta de a fi perfect, cu toate mecanismele cognitive si mai ales emotionale care ii stau in spate, este in egala masura mostenita genetic si castigata prin educatie.

In familiile copiilor perfectionisti gasim adesea exemple de reusite academice sau profesionale inalte. Exista, insa, doua tipuri de perfectionism: unul “bun”, pozitiv, care duce catre depasirea propriilor limite si progres, si altul “rau”, adeseori patologic, autodistructiv. Intre cele doua extreme exista o mare varietate de combinatii de comportament.

Citeste si: Psiholog Monica Bolocan: Provocarile copilului cu ADHD (Deficit de Atentie si Hiperactivitate) si ale familiei acestuia

Iata cum se manifesta cele doua tipuri de perfectionism in cazul copiilor:

Semnele perfectionismului “bun”

1. Gaseste placere si bucurie in a rezolva probleme dificile si a finaliza ce a inceput
2. Are o parere buna despre sine, incredere in sine si control intern (perceptia ca de el depinde ceea ce i se intampla, si ca rezultatele obtinute se datoreaza propriilor decizii si efortului depus)
3. Isi stabileste “tinte” provocatoare, dar realiste. Isi asuma riscuri si accepta provocari noi
4. Accepta nereusita ca pe o provocare. Frustrarile il motiveaza pentru a face mai bine
5. Se concentreaza pe punctele tari si pe avantaje. Isi cunoaste limitele, si face eforturi sa si le depaseasca
6. Este pozitiv, plin de energie, si se bucura de reusitele sale. Stie sa se relaxeze si sa isi savureze succesul
7. Traieste sentimentul satisfactiei personale
8. Accepta sfaturile altora si priveste constructiv criticile

Te mai poate interesa si: Psiholog Monica Bolocan: Copil supradotat sau doar foarte inteligent?

Semnele perfectionismului “rau”

1. Este incrancenat, nervos, absorbit de ceea ce face. Pare tot timpul preocupat de ceva si suparat
2. Nu este multumit de rezultate pentru ca niciodata nu este suficient de “perfect”
3. Caietele copilului sunt pline de stersaturi, corecturi, sau pagini rupte pentru a fi refacute. Prin urmare, copilul reuseste cu greu sa termine la timp ceea ce are de facut, in ciuda efortului considerabil, fapt ce ii accentueaza nefericirea
4. Pare lent, pentru ca gandeste “de 10 ori” inainte de a raspunde sau a finaliza ceva, in cautarea rezultatului perfect. Pierde ore intregi pentru sarcini care, in mod normal, necesita cateva zeci de minute
5. Este adesea obosit, chiar epuizat de efortul de a face totul perfect. Are frecvent dureri de cap sau de burta – in special atunci cand performeaza sub asteptari – si, in timp, poate dezvolta diverse afectiuni asociate stresului
6. Nu accepta criticile sau sfaturile altora, luandu-le ca pe un atac personal. Are o toleranta la frustrare extrem de scazuta. Traieste intens sentimentele umilintei , vinovatiei si rusinii
7. Evita experientele noi si nu isi asuma riscuri. Simte nevoia sa aiba totul sub control
8. Se decide greu atunci cand are de ales, si adesea pierde oportunitati
9. Stabileste standarde foarte inalte, adesea nerealiste, atat pentru sine cat si pentru ceilalti
10. Este extrem de critic, atat fata de propria persoana cat si fata de altii, si, prin urmare, are probleme de relationare sociala, facandu-si cu greu prieteni
11. Se concentreaza pe punctele slabe si pe dezavantaje
12. Nu stie si nu reuseste sa se relaxeze si sa se bucure de lucrurile marunte, fiind permanent tensionat

In cazul perfectionismului “rau”, sub presiunea celor din jur, copilul invata ca pentru a fi iubit si apreciat trebuie sa fie perfect.

Nu exista decat alb si negru, totul sau nimic si nu poti fi decat primul sau ultimul. Daca nu castigi, esti un ratat. Adesea chiar parintii gandesc si se comporta astfel, oferind propriul model copiilor. Exista frecvent o componenta substantiala de anxietate in perfectionism, pentru ca, de multe ori, frica (de a gresi, de a dezamagi, de a fi criticat, respins sau pedepsit etc) este cea care impinge spre a face lucrurile perfect, si nu bucuria lucrului bine facut. In acest caz, copilul duce pe umeri o uriasa povara. El devine, treptat, profund nefericit, prins in capcana obsesiei de a fi perfect.

Copilul care sufera de perfectionism extrem are nevoie de ajutorul celor din jur pentru a iesi din aceasta capcana. Este foarte mare riscul de a dezvolta, in timp, diverse dezechilibre somatice si tulburari psihice (tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietate, depresie, anorexie si alte tulburari alimentare) si chiar o tulburare de personalitate. Ei au nevoie sa invete cum sa isi transforme dorinta de a fi perfecti intr-o sursa de bucurie, energie si progres.

Nu rata nici: Psiholog Monica Bolocan: Sindromul copiilor suprasolicitati in cursa pentru performanta

Monica Bolocan

Psiholog clinician si educational, practician acreditat TRIPLE P (Positive Parenting Program)

0740.204.020

www.psiholog-copii.ro