În al treilea rând, prietenia presupune preocupări comune. Am văzut copii în cele mai nepotrivite locuri. Încurcând sau punând în situații jenante adulți care nu se așteptau să trebuiască să facă față unei hoarde copii scăpați de sun control. Nu știu voi ce credeți, dar eu cred că la patru dimineața locul copilului e în pat. Nu la nuntă și nici la petrecerea de revelion. Adevărul gol-goluț este că un copil influentează viața părintelui, o limitează din anumite puncte de vedere. Cu siguranță că o poveste la culcare poate aduce mai multe beneficii decât procesarea cu mintea de copil a gesturilor adulților cam veseli la spargerea petrecerii.
În rezumat, nu cred că ai cum fi prieten cu copilul tău. Pentru că un copil are nevoie de educație, de antrenare pentru viață. De la o vreme, dacă treaba de părinte e făcută bine, odată ce copilul ajunge adult abia, atunci poți spune că ai dreptul la o relație egală. Chiar și atunci va fi mai mult decât prietenie.
Autor Miruna Stănculescu, psiholog
