“Pe langa presiunile parintilor, apar si presiunile sociale”
In cazul nereusitelor, apar etichetele si jignirile, iar toate acestea creeaza presiuni si mai mari pe umerii copilului. Daca acesta nu se imbolnaveste, incepe sa devina agresiv si neatent in lumea reala, pentru ca este foarte obosit psihic. “Oboseala apare pe fondul goanei dupa rezultate imediate, fara sa tinem cont ca ei sunt doar copii si au nevoile varstei, au resursele varstei, nu ii aducem pe lume pentru a-i creste perfecti, roboti. Comportamentul nostru rigid induce stari de vina, rusine, neputinta care se transforma in fuga din real, in agresivitate. La presiunea parintilor se adauga presiunea sociala, pe care cei mici o resimt. Toate aceste presiuni obosesc psihic copiii nostri, candidati la anxietate de performanta, la depresii, la esec”, spune psihoterapeutul.
“Cand nu vom mai fi in viata lor, nu vor conta mostenirile lasate, ci toate momentele traite impreuna in aceasta viata-cadou”
Psihologul Maria Verdi mentioneaza ca tot ceea ce lipseste copiilor nostri este siguranta, protectia afectiva, acceptarea, timpul de calitate oferit de parinti. “Suntem atat de preocupati sa le aducem tot ce este mai bun in planul material, incat uitam calea catre sufletul lor, uitam sa ne conectam cu ei, uitam sa-i intrebam ce nevoi au, ce simt ei, nu vedem ce se intampla in lumea lor, tipam la ei, plangem si traim drame pentru ca nu au reusitele pe care noi le-am dorit, ne imbolnavim si apoi ii acuzam ca suntem bolnavi din cauza lor. Vedem in ei esecul nostru, acuzandu-i pe ei, acuzam partenerul cu care l-am conceput si crescut, ne acuzam indirect pe noi pentru cum i-am educat. Si uitam cu desavarsire ce minunat este sa fii parinte si cat de mult ne-am dorit un copil. Uitam ca atunci cand l-am adus pe lume, ne-am bucurat si l-am acceptat asa cum este el, perfect in imperfectiunea sa si cu toate nevoile sale, dornici de a-i oferi protectie, siguranta, sustinere si iubire neconditionata. Uitam ca suntem parintii lor, uitam ca sunt in aceasta lume sa traiasca visele lor, nu pentru a vindeca neimplinirile noastre. Si mai uitam ca, atunci cand nu vom mai fi in viata lor, nu vor conta mostenirile lasate, ci toate momentele traite impreuna si cum i-am crescut sa traiasca aceasta minunata viata-cadou”, conchide psihoterapeutul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.
Citeste continuarea: 1 2
