Nu lăsa școala să îți strice relația cu copilul tău! Cum se traduc notele mari în (ne)reușitele vieții de adult

Presiunea de a performa în școală pare că nu a fost mai mare niciodată ca în timpurile pe care le trăiesc copiii noștri. Materiile devin tot mai dificile, concursurile au loc cu o frecvență ridicată, aproape săptămânal, opționalele își au locul lor prestabilit în programul supraaglomerat al copiilor, iar notele și calificativele trebuie să fie maxime. Să aibă vreun preț această goană după note bune, acumulare de cunoștințe cognitive? Și oare ce teamă se află în spatele ei?

În munca mea de expert în parenting am avut șansa și bucuria de a lucra cu zeci de părinți de copii de vârstă școlară și am văzut cum, o dată cu începerea anului educațional, relația lor, până atunci relaxată și conectantă, se transformă într-una care se învârte în jurul discuțiilor despre școală, note și teme. Am văzut cum relația părinte-copil devine una rigidă și tensionată, ceea ce mărește distanța dintre ei și creează anxietate. Si am mai observat că această goană după perfecțiune ascunde două temeri din partea părintelui: teama de nereușită în viață, care se traduce prin teama de a nu supraviețui, pe de o parte, și teama de a nu avea copilul perfect, pe de altă parte. Vă povestesc în cele ce urmează câte ceva despre fiecare teamă în parte.

Teama de a nu supraviețui

Arhitectura creierului uman determină o permanentă scanare a mediului pentru a detecta surse de pericol. Ființa umană este construită pentru a evolua, dar, înainte de toate, trebuie să rămână în viață. De aceea, teama că nu va supraviețui este una fundamentală pentru om. Supraviețuirea nu se rezumă doar la adăpost și hrană, ci cuprinde și conectarea emoțională, incluziunea socială, sentimentul de apartenență la o comunitate. Spuneam mai sus că una din temerile părinților, care stă în spatele exigenței legate de note, este această teamă. De multe ori, ca părinți, ne temem că viitorul copilului nostru nu va fi unul care să-i aducă siguranță materială și emoțională.

În România, comunismul, pe care mulți dintre noi l-am trăit și care a însemnat nesiguranță materială – dar și lipsa libertății emoționale –, a stat la baza fricii acute din spatele acestei goane după note bune. În termeni simpli, ele sunt un simbol al unui viitor fericit pentru copiii noștri. Doar că, ceea ce uităm noi, părinții, este un fapt tare important legat de funcționarea creierului uman: pentru a acumula cunoștințe și pentru a ne stimula inteligența, funcții care se află sub tutela cortexului pre-frontal, creierul nostru emoțional (numit generic sistem limbic) are nevoie de conectare! Sistemul limbic este ca un fel de centru magnetic în jurul căruia gravitează toți centrii importanți ai creierului: cel al orientării spațiale, al limbajului și comunicării, inclusiv cortexul prefrontal, cel cu ajutorul căruia noi gândim, analizăm, acumulăm cunoștințe și luăm decizii.

Cu alte cuvinte, pentru a avea succes la școală și în viață, copilul are nevoie de conectare emoțională și dragoste necondiționată!