Nu cred ca e nevoie sa ramanem mereu copii pentru parinti si nici parinti pentru copii

M-am trezit ieri ca am fost introdusa cu id de Facebook intr-un grup despre sarcini, mamici, copii, registru care ma intereseaza si am zis sa intru sa vad cam cu ce se joaca grupul acesta.

Imaginea de pe grup este: pentru o mama, copilul ei ramane intotdeauna copil, indiferent de varsta…

Am simtit ca daca m-au introdus in grup fara sa ma intrebe atunci sa exprim ce parere am despre acest moto.

De la mine lucrurile se vad diferit, acum, chiar daca la un moment dat in viata am crezut si eu ce spune acel moto.

A ramane copil indiferent de varsta inseamna pentru mine a nu ii permite taierea cordonului ombilical, atasament emotional, dependenta, superioritatea versiunii tale de viata…

Cand m-am maturizat, fortata de maturizarea mai mare din punct de vedere emotional a copiilor pe care ii adusesem pe lume, am realizat cine crestea de fapt pe cine. Am realizat ca a fi mama inseamna a fi un model, o prietena, o partenera de joc, un sustinator al copiilor, o fiinta adaptata la nevoile lor, si cineva constient de faptul ca ei au venit pe lumea aceasta la 20, 30, 40 ani dupa mine.

Ce inseamna aceasta? Venind mai recent pe lume sunt versiuni mai adaptate de supravietuire pe pamant, si ca ei sunt aici sa ma ajute sa ma actualizez la nevoile planetei, la vibratiile ei, la jocul ei, la algoritmii ei si sa nu ma stradui sa impun vechiul atunci cand este evident ca versiunea lor are vibratia mai inalta, conexiunea cu sufletul lumii mai mare, si sa invat sa ma adaptez, ca sa crestem frumos impreuna.

In legatura cu copiii ce raman copii mereu pentru mama lor, ai mei au devenit de ceva timp parteneri in jocul vietii. Ideea de copil al meu era valabila cat nevoile lor erau satisfacute de mine si nu stiau sa si le implineasca singuri.

Daca eu nu as mai fi pe lume, ei sunt echilibrati prin ei insisi.
Am invatat si invatam impreuna faptul ca implinirea nevoilor noastre nu e treaba altcuiva decat a noastra de cand putem sa ni le satisfacem. Asta ne face liberi. Ne elibereaza de dependente si control. Un om liber respecta libertatea celorlalti si le da de fiecare data inapoi puterea de a se face fericiti.

Cand am invatat despre siguranta, diversitate, semnificatii, conexiune, iubire, crestere si implinire, si pe rand de toate nevoile pe care le am sau le voi avea vreodata, ca sta in puterea mea sa le implinesc, sa stiu ca am resurse nelimitate furnizate de prezenta mea in lume, ca imi pot ajusta nevoile fiind tot mai flexibila, si daca unele din ele nu mai sunt reprezentative pt mine sa le inlocuiesc sau sa le sterg…

Citeste continuarea aici.

Foto: Pixabay.com