In ultima vreme am participat la o serie de evenimente care au ca principal subiect educatia, mai précis schimbarile de care are nevoie sistemul de invatamant romanesc pentru a se reforma.
Am ascultat multi oameni cu expertiza care chiar se pricep la ceea ce fac! Vorbeau despre schimbarea curriculei, despre medii prietenoase de invatare (cladiri si mobilier), despre altfel de metode de predare, sisteme alternative… toate bune si frumoase pana aici.
Insa, spre surprinderea mea nu am auzit nici macar o data vorbindu-se despre copii. Totul se rezuma la cuvantul “ elev “ de parca o data ce ai intrat in sistemul de invatamant tot ce inseamna “ copil “ dispare cu desavarsire.
Nimeni nu face corelatii intre etapele de varsta ale copilariei, cu provocarile lor , cu tot ce inseamna ca implicatii comportamentale , cu multele carente afective cu care acesti copii ai zilelor noastre sunt obligati sa traiasca, cu atitudinile pline de dispret ale unor cadre didactice cu care copii se intalnesc zilnic.
Citeste continuarea pe Mirelahorumba.ro
