Chiar înainte de a avea copii încerci să-ţi formezi o idee despre relaţia părinţi copii, despre cum ar trebui să-ţi educi şi să-şi creşti juniorul. Vei primi sfaturi despre relaţia părinţi copii de la părinţii tăi, de la alţi membri ai familiei, de la prieteni, din cărţi, site-uri dedicate acestui subiect. Toate îţi vor dezvălui regulile unei relaţii părinţi copii de calitate şi ce înseamnă să fii un un părinte. Curând însă, mulţi oameni vor afla că toate aceste sfaturi, nu vor îmbunătăţi deloc relaţia părinţi copii.
Scopul tău este ca odrasla ta să înţeleagă de ce are anumite sentimente si să se comporte civilizat indiferent de cum se simt în acel moment.
“Dacă îl ajuţi să-şi contruiască o bună imagine de sine copilul se va purta mai bine”
Teoretic, se crede că în cazul în care poţi să-ţi faci copilul să se simtă bine în pielea sa, cumva comportamentul său necorespunzător se va corecta. În practică lucrurile sunt puţin diferite. Dacă nu fac greşeli, copiii nu simt că au un comportament mai bun. Însă se pot comporta astfel încât să se simtă mai bine.
Imaginea de sine şi respectul de sine derivă din lucrurile pe care le faci şi pe care le respecţi şi le stimezi. Priveşte lucrurile aşa: dacă la şcoală copilul tău primeşte note mari pe o muncă mediocră sau prea uşoară pentru el, crezi că se va lăsa păcălit? Curând va ajunge la concluzia că se poate strecura atât la şcoală, cât şi prin viaţă. Şi mai rău, va începe să gândească: “Nimeni nu se poate aştepta la mai mult din partea mea. Înseamnă că nu mă duce capul”. Aşa că intervenţia pentru creşterea respectului de sine – recompensa pe care o primeşte pentru a se simţi mai bine în pielea lui – va avea efect contrar.
De ce unele cuvinte dor şi nu se pot uita uşor?
Este important ca premiul să recompenseze performanţele reale ale copilului. Dacă foloseşti o diagramă pentru micuţul tău, ar trebuie împărţită în categorii reale adică obiective observabile şi măsurabile din punct de vedere al performanţei. Prin urmare “Să răpunzi la prima nevoie” este mai bine decât “Să ai o atitudine pozitivă”. Dacă eşti clar în ceea ce priveşte aşteptările tale de la un copil îi oferă acestuia şansa de a performa bine.
De asemenea, este bine pentru părinţi să înţeleagă că, pentru a a-şi dezvolta respectul de sine, copilul trebuie să înveţe cum să rezolve problemele cu care se confruntă.
Spre exemplu, presupunem că un elev s-a pregătit bine şi a luat nota 10 la testul de matematică. Colegul său nu a învăţat şi a luat un 4. Când cei doi ajung seara acasă, sentimentele lor vor fi diferite. Elevul care are o imagine de sine bună este cel care a învăţat – cel care a rezolvat problema motivării pentru a învăţa pentru matematică, chiar dacă ar fi preferat să se uite la tv. Va simţi că a fost răsplătit pentru eforturile sale. Copilul care a picat testul pentru că nu a studiat nu se va simţi bine pe termen lung chiar dacă a vorbit cu un psiholog despre sentimentele sale. Poate că se va simţi bine după discuţie, însă dacă nu-şi va schimba comportamentul, să-şi facă temele şi să înveţe, se va simţi la fel de prost pregătit şi data viitoare când va lua o notă mică. Discuţia despre sentimentele sale îi va îmbunătăţi starea sufletească pe termen scurt, însă nu îl va împinge să faci lucrurile care contează. Pentru acest lucru trebuie să depui efort.
Dacă vrei ca juniorul tău să aibă respect de sine, învaţă-l cum să rezolve probleme, învaţă-l cum să performeze. Poţi începe cu sarcini uşoare şi apoi îl ajuţi să înveţe să rezolve probleme din ce în ce mai complicate. Nu face greşeli; respectul de sine vine din realizări palpabile, respectul de sine derivă din facerea lucrurilor care trebuie. Dacă cineva nu face ceea ce contează, niciodată nu va avea respecte de sine.
