Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Din nou. A cata oara. Lacrimi de vinovatie, de durere, de neputinta.
Nu asta este ceea ce am visat pentru relatia dintre mine si copilul meu, desi tot ce fac acum ca munca si realizari gandesc ca tot pentru ea fac… sa aiba o copilarie plina cu de toate, un viitor oarecum asigurat… cred eu.
Insa intr-o clipa am inteles ca oricate fapte facem pentru cei mici, oricate cadouri le oferim, ei simt ca sunt importanti pentru noi daca reusim sa intram in lumea lor cu adevarat si sa le acordam acel strop de timp de calitate dupa care jinduiesc toata ziua, cu alte cuvinte iubire.
De multe ori este imposibil sa iti schimbi intregul destin profesional ca sa ai mai mult timp de petrecut cu copilul.
Dar ceva putem sa facem cu siguranta pentru ei: cand suntem cu ei, sa fim acolo cu adevarat, cu toata fiinta noastra si sa ii ascultam cu ochii si cu inima. Si astfel sa le mangaiem si hranim sufletele.
Autor: Cristina Niculescu, octombrie 2009
proprietar, publisher www.sfatulparintilor.ro din martie 2010
Completare dupa ani…
PS. Am ales sa impartasesc cu voi, cititorii nostri – cu toata sinceritatea – acest crampei din viata mea din 2009. Poate ceva din povestea mea de atunci e si povestea ta; poate doar citesti si poti intelege pe altii ce trec prin asemenea situatii. Invatam unii de la altii meseria de parinte, din trairi, din emotii, din greseli, din experiente si de multe ori de la copii.
Apar mereu noi provocari si nu tot timpul stim cum sa reactionam sa iasa bine pentru inima parintelui si cea a copilului. Dar invatam si cat timp traim si iubim, orice, absolut orice se indreapta. Sunt multe miracole in jurul nostru. :).
Important este sa reusim la timp sa pretuim relatia cu copiii nostri asa cum se cuvine: ca pe un diamant de mare pret pe care avem onoarea sa il tinem in palme.
Viata mea s-a schimbat radical fata de acea etapa. In 2010 – la scurt timp fata de momentul intamplarii povestita mai sus – am plecat de la fostul meu loc de munca, calauzita de aceste emotii de parinte prea departe de copilul sau si de ce simteam ca are nevoie fetita mea.
Ulterior, la cateva luni, am creat siteul www.sfatulparintilor.ro, menit sa aduca parinti ca mine laolalta, uniti de aceleasi intrebari, trairi, emotii, cautari.
Lucrez de acasa la site, asa incat relatia cu fetita mea a evoluat foarte frumos, umpland golul pe care amandoua il resimteam cu timp si relatie de calitate si de suflet, mult suflet, adica tot ceea ce conteaza cu adevarat. Sunt recunoscatoare in fiecare zi ingerului care este ea si totodata profesorului de viata ce s-a dovedit a-mi fi fost in multe situatii.
„Copiii nostri nu sunt copiii nostri, ei vin prin noi dar sunt ai vietii” (Khalil Gibran) iar noi avem menirea sa ii ajutam sa straluceasca cu adevarat.
Martie 2016
Imagine de Lizaan Marais de la Pixabay
Citeste continuarea: 1 2
