Esti dispus sa pierzi un campion?

Cand te trezesti dimineata te ridici bucuros din pat strigand: “Multumesc Doamne pentru inca o zi!” sau te chinui sa iei capul de pe perna si iti spui in gand: “La naiba! Inca o zi…”?

 

Stiu ca intrebarea asta poate sa nu fie deloc placuta.

Am avut multe dimineti in care pur si simplu nu stiam de ce ma mai trezesc. Atat de multe probleme aveam pe cap, atat de multe griji, atat de multe de facut, incat as fi preferat sa dorm non stop. Crede-ma, stiu cat este de greu sa traiesti astfel!

Oricat de dura ar fi aceasta intrebare, dupa parerea mea, in ea este esenta sensului vietii.

Daca te trezesti dimineata zambind inseamna ca viata ta are un sens si tu faci cu pasiune ceea ce ai de facut. Daca nu, nu…

Ce face diferenta ? Cum poti sti ce anume ai face cu foarte mare pasiune?

Deasemeni, daca te gandesti la copilul tau, ce anume vrei pentru el?

Vrei sa fie fericit in cat mai multe dimineti din viata lui? Vrei sa aiba succes?

Sau, poate nu… poate vrei sa-l vezi nefericit… inghesuit in acelasi sistem rigid in care am trait noi,  doar pentru ca ni s-a spus cand eram mici ca asa e bine…

Esti dispus sa pierzi un campion mondial la gimnastica, doar pentru ca orele de antrenament nu ii mai permit sa invete la fel de bine la scoala, sau doar pentru ca visul tau era sa-l vezi jucand fotbal?

Multi dintre noi am avut in copilarie  un vis frumos pe care, poate, nu am reusit sa il vedem implinit.

Eu, de exemplu, imi doream sa fiu balerina.

Iubeam foarte mult muzica si dansul. Era suficient sa aud cateva acorduri si intregul meu corp vibra, plin de energie si bucurie. (Si asta inca de pe vremea cand eram foarte mica)

Nu numai ca imi placea foarte mult, dar eram si foarte talentata. Aveam o mobilitate mult mai mare decat a altor copii, prindeam miscarile din zbor si ma miscam foarte natural, fara nici un efort.

Am fost la balet timp de doi ani, dar, cand temele de la scoala au devenit prea multe, nu am gasit motive suficient de puternice pentru a continua.

Si acum sunt foarte pasionata de dans. Cand dansez intreaga lume e a mea! Simt o bucurie de nedescris si am energie cat sa mut muntii din loc.

Cum ar fi fost daca as fi continuat cu baletul?

Recunosc ca nu m-am intrebat asta pana acum, insa, imi dau seama ca as fi fost foarte, foarte fericita. Si, pentru ca imi placea atat de tare, cu siguranta as fi avut si succes!

Zilele trecute stateam de vorba cu un prieten foarte bun, care imi povestea o intamplare petrecuta pe vremea cand era la liceu.

Era la ora de sport si profesorul a venit cu un test nou: toti baietii urmau sa faca exercitii la cal si la inele.

Era ceva cu totul nou. Nu mai facusera asta niciodata.

Cand i-a venit randul, s-a urcat pe cal si a facut cateva exercitii foarte grele.

Nu numai ca le-a facut perfect, dar se simtea si foarte bine!

Nu i se parea ca face vreun efort. Pur si simplu le facea!

Cand a venit proba de la inele si mai mare i-a fost uimirea sa vada ca facea exercitiile de parca s-ar fi antrenat luni de zile!

Profesorul a ramas uimit. Nu stia ce sa zica.

Se uita la el si nu intelegea. Cum e posibil? Ai mai facut asta vreodata?

Nu, nu mai facuse asta niciodata.

E drept ca facea sport si avea o structura foarte atletica, insa ceea ce se intampla in acea sala de gimnastica parea sa fie magie!

Profesorul i-a pus nota zece, dupa care nu a mai putut sa puna nimanui aceeasi nota.

Imi amintesc privirea prietenului meu cand imi povestea. Era un licar de bucurie, umbrit de un usor regret…

Cum ar fi fost daca ar fi facut gimnastica? Probabil minunat!

“Toata viata mea am avut o inteligenta fizica iesita din comun. As fi putut ajunge campion…”

Regretul pe care il simte prietenul meu nu este unul disperat, la fel cum nu este nici al meu.

Suntem multumiti de vietile noastre, am facut multe lucruri minunate de care ne-am bucurat! Pentru unele am muncit din greu, pentru altele am avut nevoie doar de inspiratie, viata ne-a oferit multe impliniri si bucurii.

Si totusi, cum ar fi fost viata noastra daca ne-am fi urmat acel talent?

Nasa mea a fost gimnasta, colega cu Nadia Comaneci.

Gabor Georgeta era numele ei de copil si a fost in lot cu Nadia la Montreal, in anul in care Nadia a dat peste cap afisajul cu notele ei de 10.

Mi-a povestit multe despre antrenamentele de gimnastica si despre tot ce au insemnat acei ani pentru ea.

“Nadia avea un talent incredibil! Antrenorul ii explica exercitiul si ea il facea, pur si simplu.

Noi, toate celelalte munceam din greu, ore, zile intregi, ca sa reusim ceea ce Nadia facea din prima, aparent fara nici un efort.”

Da, despre asta este vorba!

Atunci cand iti descoperi un talent, faci tot ceea ce presupune acel talent, incredibil de usor.

Sigur ca este nevoie si de munca, insa e mult mai usor!

In plus, simti foarte multa energie si bucurie si ai impresia ca ai putea face asta la infinit, fara sa te opresti si fara sa ai nevoie de nimic altceva.

Si nu ma refer aici doar la talentele care presupun inteligenta fizica.

Orice talent are acelasi efect asupra posesorului sau. Muzica, desen, sah, matematica, comunicare, negociere, persuasiune, programare, sunt doar cateva dintre ele si lista poate continua la nesfarsit.

Poate vei fi tentat sa spui: “da… multumesc… si daca al meu copil nu are nici un talent?”

Nu exista afirmatie mai falsa decat asta, crede-ma!

Fiecare om de pe acest pamant  are cel putin un talent special, care i-ar da energie sa mute muntii din loc si care i-ar umple viata de bucurie!

Si stii ce-i culmea? Pe langa faptul ca ar excela si ar uimi lumea, nu i s-ar parea ca face un efort prea mare!

Trist este doar faptul ca foarte multe dintre aceste talente raman nedescoperite iar noi ne traim vietile incadrandu-ne intr-un sistem rigid creat pentru a ne inrobi.

Singura viata care merita traita este cea in care facem cu pasiune ceea ce ne place sa facem!

Acesta este un adevar la care am ajuns multi dintre noi, din pacate dupa ce am experimentat contrariul si ne-am dat seama ca viata nu este despre putere, bani, munca pana la epuizare, masini, vile si alte astfel de droguri pentru fericire.

Dupa ce testam toate astea ne dam seama ca doar manifestarea talentelor noastre ne aduce fericire. O fericire de durata, nestirbita de nici un fel de grija sau nevoie.

Fericire si bucurie pura! Asta ar fi viata daca fiecare dintre noi ne-am trai visurile si ne-am manifesta talentele.

Poate ca inca nu stii care sunt talentele copilului tau. Inseamna ca nu mai ai nici o secunda de pierdut.

Incepe, impreuna cu copilul tau o calatorie in care el sa descopere ce anume il bucura foarte tare si ce anume face, aparent,  fara efort.

Sau poate te gandesti ca acest talent nu-l va duce nicaieri si ca nu va putea trai cu el. Daca e asa, te rog mult, gandeste-te de zece ori inainte de a-i spune asta copilului tau.

Nu ii taia aripile inainte sa invete sa zboare! Are dreptul sa fie fericit! Nu ii rapi acest drept!

 

 

Oana Popa

Business&Life coach, specialist in coaching emotional pentru copii

www.copiiminunati.ro