„Trebuie sa iubesti o persoana in asa fel incat acea persoana sa se simta libera” – Thich Nhat Hanh
Cu cat devenim mai constienti, cu atat ne infruntam propriile credinte limitative si cu atat mai bine ne vom intelege cu copiii nostri. In loc sa obligam copiii sa faca una sau alta, sa faca un sport sau altul, sa ia notele pe care ni le dorim noi pentru a fi „valorosi”, ar trebui sa-i acceptam asa cum sunt. Iubirea neconditionata le permite copiilor sa se iubeasca si sa-si dezvolte acele abilitati la care sunt cei mai buni. Copiii care se simt liberi, fara teama ca isi vor supara sau dezamagi parintii, vor deveni adulti deschisi, care se vor accepta atat pe sine cat si pe ceilalti.
Vor fi perioade in care copiii ne vor provoca, vor incalca regulile, vor intra in belele. Chiar si asa nu ar trebui exercitate presiuni asupra copilului. El nu este „rau”, „obraznic”, ci incearca sa traga un semnal de alarma. Nu stie cum sa iti atraga atentia sau cum sa se comporte intr-o anumita situatie. Cand copilul stie ca este iubit si poate face greseli fara teama dezamagirii parintilor, el va creste cu incredere de sine care ii va permite sa se simta liber.
Sa fii un parinte bun nu inseamna sa fii un parinte perfect. Cel mai important lucru este sa le aratam copiilor ca sunt autentici. Nu trebuie sa fim super-eroi, sa avem tot timpul cele mai bune raspunsuri, ci sa ne invatam copiii ca suntem cu totii imperfect de perfecti.
Si nu in ultimul rand, cu totii trebuie sa tinem minte ca si copiii ne invata la fel de multe pe cat ii invatam noi pe ei.
Sursa: fractalenlightenment.com
Citeste continuarea: 1 2
