„Eu sunt cam…neastamparat. Asa zic cei din jurul meu… Asa o fi! De fapt, eu sunt foarte curajos si vreau sa vad ori sa-mi dau seama de tot ce se intampla in jurul meu, de ce au loc anumite fenomene ori daca sunt in stare sa fac anumite activitati.
Asta inseamna ca nu sunt cuminte? Oare? Pai, in loc sa ma uit la ce fac ceilalti si doar sa ma uit, mai bine ma duc mai aproape si incerc sa fac si eu ce fac ceilalti copii mai mari ori oamenii mari.
Stiu ca nu prea stau intr-un loc si ma misc continuu, dar sunt foarte curios. As vrea ca mami si tati sa-si dea seama de asta si chiar sa imi explice ceea ce nu inteleg eu sau ce nu pot sa fac, ori de ce nu pot sa fac. Dar, sunt pedepsit, certat si trimis in camera mea. Eu sunt doar curios si vreau sa incerc multe lucruri.
Toata ziua imi pun multe intrebari- Oare cand dorm pestii?, De ce cucul nu sta in cuib, cu ouale lui? , Cand stim noi ca vine ploaia? si multe altele. Insa, nu stiu unde sa gasesc raspunsurile? Parintii mei imi spun sa ma duc sa citesc ori sa o intreb pe doamna la gradi, sa vada ca sunt un copil destept. Dar eu ii intreb pe ei, de ce ma trimit la altcineva? Oare nu stiu sa-mi raspunda? Poate….Nu-i nimic, putem sa citim impreuna, sa cautam raspunsurile. Hmmm, ar fi tare distractiv si am invata impreuna multe lucruri interesante. Si…cand o sa le povestesc copiilor la gradi si doamnei, chiar ca o sa zica ca sunt destept.”
Exista asemenea situatii destul de des si, de multe ori, confundam dorinta copiilor de a explora cu faptul ca ei au un comportament nepotrivit ori sunt neascultatori. Fiecare copil are propriul comportament si atitudine de a-si satisface curiozitatea: unii sunt foarte vorbareti si insista cu intrebarile, altii incearca ei insisi sa vada ce nu functioeaza sau cum functioneaza, iar altii sunt tacuti, observa, citesc si se documenteaza.
Citeste continuarea pe COPILUL.RO
